Până și câinele meu s-a pus pe protestat

Îl cheamă Tano, este un Dog German și alaltăieri a protestat împotriva condițiilor la care a fost supus. Protestul a fost următorul: N-a mâncat, a intrat cu forța celor vreo70 de kile a lui în bucătărie și n-a mai vrut să plece, nici împins, în rest a lătrat supărat toată ziua, fără niciun motiv, doar de năduf și să ne enerveze pe noi. Motivul protestului: Gerul

De fapt despre ce e vorba: În cei 10 ani de relație s-au stabilit niște acorduri tacite între noi și el. Cât a fost mic a dormit cu noi, când a mai crescut a ajuns în bucătărie iar la un an i-am făcut cușcă în curte. Fiind cu blană scurtă suportă frigul așa cam până la -7C. După aia vrea la căldură. Mi-a arătat ce-i drept seara că vrea la `Hotel` cum i-am botezat adăpostul din pivniță, dar cum termometrul arăta -4C l-am lăsat afară. El săracul știa ce-l așteaptă, așa că după o noapte de frig cu -10 s-a pus pe protestat toată ziua, până seara, când și-a primit drepturile cuvenite. A fost iar pace.

Extrapolând în politică morala e simplă: Dacă acorzi niște drepturi, e cam greu să le iei înapoi sau să nu le mai acorzi după un timp, pentru că invariabil la un moment dat se pune lumea pe protestat.

Finantarea publica a ONG-urilor

Media Puterii (B1 şi TVR1 prin Rodica Culcer) s-a dat de ceasul morţii, că opoziţia cumpără societatea civilă, vezi ONG-urile. Acum da, acest pact la momentul ăsta este discutabil, dar ca de multe ori, ceva bun, riscă după ce a fost împroşcat cu suficient noroi (nu contează de către cine) să ajungă la coşul de gunoi.
În Germania, de exemplu există nişte fundaţii eminamente politice cu rol de educaţie politică care reprezintă toate partidele politice parlamentare şi prestează traininguri de educaţie civică şi politică, iniţiază dezbateri publice asupra unor teme de actualitate, organizează mese rotunde etc.
Aceste fundaţii au fost infiinţate la iniţiativa americanilor după al 2-lea Război Mondial în vederea democratizării ţării şi la fel pentru ai învăţa pe nemţi ce este pluripartidismul. După căderea cortinei de fier s-a luat decizia ca acest model să fie implementat şi în Europa de Est iar aceste fundaţii şi-au extins activitatea şi în România, contribuind esenţial la educaţia civică şi politică a membrilor partidelor partenere.  Fundaţia Friedrich Ebert - Social Democraţia, Fundaţia Konrad Adenauer - Creştin Democraţia, Fundaţia Friedrich Naumann - Liberalism, Fundaţia Hanns Seidel - Uniunea Social-Creştină din Bavaria.
Aceste fundaţii de fapt reprezintă şi vocea politică a societăţii civile iar reprezentanţii acestora sunt o voce importantă în spaţiul mediatic german. Acum vine surpriza: Aceste fundaţii sunt finanţate de Parlamentul German - de Bundestag, iar bugetul lor se împarte tot conform reprezentabilităţii din Parlament. Şi chestia asta funcţionează foarte bine de mai mult de 50 de ani. Este doar un exemplu de bună practică.

Recomand o carte: Vârstele Jocului.Strada Cetăţii (din Rupea), de Claudiu M. Florian

Un prieten bun, Claudiu M. Florian, a scris o carte, mai întâi în germană, acum este disponibilă şi în varianta în limba română la edituara Polirom. Este vorba de locul copilăriei mele, deci o recomand cu căldură.

Aici referinţele cu despre ce este vorba:

Linkul spre editura Polirom

Interviu de referinţă

La Editura Cartea Românească va apărea romanul “Vârstele jocului, Strada Cetăţii” de Claudiu Mihail Florian.

„Vârstele jocului. Strada Cetăţii” este o imersiune high fidelity în datele şi atmosfera unei epoci şi încercarea de portretizare a confluenţei dintre cinci mentalităţi: ardelenească, oltenească, săsească, regăţeană, vest-germană, patru generaţii: străbunici, bunici, părinţi, copil – prezente sincronic, în acelaşi moment temporal, trei istorii: românească, săsească, germană, două culturi: a românilor şi a saşilor transilvăneni şi a unui prezent continuu: mijlocul anilor ’70, având ca punct terminus moartea dictatorului chinez, Mao Zedong.
Într-un burg transilvan multietnic, în casa bunicilor – impregnată de miresmele unor madlene viitoare − un şoim al patriei deprinde regulile unui joc complicat… Ale unui joc care este existenţa însăşi. Roman „nemţesc”, admirabil scris şi orchestrat, Strada Cetăţii adună poveştile de viaţă ale unei familii prinse între iluziile destinderii ceauşiste şi mirajul Germaniei Federale şi impune, cu siguranţă, un prozator de vârf (chiar dacă aflat abia la prima carte): Claudiu M. Florian.

Din perspectiva înduioşătoare a copilului, Claudiu M. Florian reuşeşte sa tematizeze cu o profunzime ieşită din comun probleme politice, istorice si sociale, fără a renunţa niciodată la umorul fin si inocent care străbate întregul roman.” (Alexandra Şora)

Claudiu Mihail Florian s-a născut în 1969 la Rupea, judeţul Braşov. Licenţiat în Germanistică, la Bucureşti, în 1994. Magister în Ştiinţe Umaniste Interdisciplinare în limba Germană, la Bucureşti (1996), şi în Istorie Contemporană, la Bielefeld/Germania (2000). În perioada studenţiei, a tradus în româneşte o serie de romane din limbile engleză şi germană, între care câte două de Sven Hassel şi Hermann Hesse. Din anul 2002, angajat al Ministerului Afacerilor Externe. Ataşat cultural şi de presă la Ambasada României la Berlin (2004-2009).
În anul 2008, debutează cu romanul Zweieinhalb Störche (Două berze şi jumătate) la Editura Transit, Berlin. Din 2010 este prim-colaborator al Ambasadei României în Elveţia, la Berna.

Vadim in epoca de Aur

Comentariile sunt de prisos:

http://www.youtube.com/watch?v=GEwyGvO3Bo8&feature=endscreen&NR=1

Bursa politica pt. 2013 - una din cele mai tari din lume

Ambasada Germaniei la Bucuresti, ne-a rugat să dăm acest mesaj mai departe. Ca şi fost bursier al acestui stagiu de pregătire la Bundestagul German, dau informatia mai departe cu rugămintea să informaţi pe cei pe care i-ar putea interesa.
Este vorba de un stagiu de pregătire politic de cinci luni la Berlin, unde lângă seminarii la toate fundaţiile politice veţi face un stagiu de practică în cabinetul unui parlamentar. Sincer, este o ocazie unică, să vedeţi pe viu, cum se face politică la cel mai înalt nivel. Ce-i drept, după o astfel de experienţă, Vă veţi da seama în ce mizerie se tăvăleşte politica noastră, dar merită. Am avut ocazia să discut cu Preşedintele Bundestagului de atunci, să schimbăm câteva cuvinte cu mulţi dintre Miniştri, să  asist la dezbateri interne asupra viitorului Constituţiei Europeene, prezidate de viitorul Cancelar Merkel etc. Pe scurt: Merită.
Bursa se adresează tinerilor politicieni, jurnaliştilor, ONG-iştilor cu o facultate terminată şi (din păcate) candidaţii trebuie să ştie foarte bine germană. România are anual alocate 5 locuri, la acest stagiu participă participanţi din întreaga Europă de Est şi din Franţa şi din Statele Unite.
Deci, dacă ştiţi pe cineva, care s-ar potrivi, aici informaţiile complete: www.bundestag.de/ips , iar în rest, pentru recomandări şi alte nelămuriri, pot să mi se adreseze direct.

Acum, cu mult, chiar prea mult timp în urmă,
mă bătea gândul să, inițiez o modificare a regulamentului de funcționare a taximetriei din Sibiu. Scopul urmărit: Îmbunătățirea serviciilor de taximetrie.
Pe vremea acea n-aveam mașină, și deci ca direct beneficiar al serviciilor vedeam lacunele și derapajele de la limitele bunului simț efectuate de unii dintre conducători. Cum circulam des, și abaterile constate erau numeroase (fumat, vorbit la mobil, viteză excesivă, depășiri ilegale comenzi neonorate, etc). Cea mai gravă pățită de mine un accident pe Alba Iulia: N-a fost șoferul de taxi de vină, dar nici atent n-a fost, că avea treabă cu mobilul și viteza era un pic prea mare, deci o parte de vină era și la el. Eu am ramas cu un mic cucui, că m-am așezat în față, și evident, conform legilor trebuia să stau în spate, deci vina mea. (http://www.sibiu100.ro/arhiva/Sibiu100Nr121.pdf)

Așadar, chiar dacă avem legi dispersate care ar trebuii să garanteze buna funcționare, experiența în Consiliul Local (CL) mi-a dovedit, că în anumite cazuri este de multe ori util, ca toate prevederile legale, ce se referă direct sau indirect la același lucru,  să fie adunate într-o hotărâre de CL, pe scurt HCL, și însoțite de o dezbatere publică,  ele pot schimba lucrurile în bine, determinând atât consumatorul să ia atitudine cât și șoferul să adopte o conduită demnă de profesia pe care o reprezintă.

S-a demonstrat valabilitatea acestui principiu și când am elaborat regulamentul de funcționare a teraselor sezoniere și când am modificat  regulamentul de funcționare a tuturor unităților de alimentație publică pe raza întregului Municipiu, până la urmă s-a putut. Nu sunt 100% mulțumit dar e mult mai bine.

Atunci am procedat cum intenționez și acuma: M-am consultat cu toată lumea: Patroni de terase, locuitori din zonă, profesioniști neimplicați (e foarte important), turiști străini, specialiști din Primărie, am căutat și regulamente similare din alte orașe (atunci am aflat că doar Timișoara avea unul de nici 2 pagini) și abia după aceea s-a cristalizat HCL-ul ce funcționează destul de bine de mai bine de trei ani.

Acum mi-am alocat în sfârșit timp, ca până la sfârșitul lunii februarie, să am câteva concluzii clare referitoare la acest subiect. Plecând de la oportunitatea modificării până la ce și cum trebuie modificat. Am auzit voci care afirmau, că taximetria în Sibiu e OK. Eu spun că depinde cu cine ne comparăm. Voi ce ziceți?

Deci, Vă invit și pe toți cei interesați, să participați la acest demers. Orice opinie, orice sfat, orice exemplu de bune practici,orice critică sunt bine venite pe acest blog. Tot  aici voi posta primele ”dileme” de care mă voi lovi.

HCL-ul este nr. 152 din 2008.


Update:  Regulamentul nici nu e chiar atat de rau, chiar l-am modificat si imbunatatit la vremea respectiva in comisie. Problema e ca nu se aplica.

Bilantul la 13 zile de protest:

Bilantul la 13 zile de protest:


1. Raed Arafat a fost repus in functie
2. Taxa Auto a fost retrasa
3. Baconschi a plecat, a venit Diaconescu
4. Curtea constitutionala dixit (dupa ce s-au consultat de vreo trei ori, oare cu strada sau cu Basescu?): Avem alegeri la termen
5. Se pare ca nici functionarilor nu li se mai cer drepturile speciale
6. A picat Legea sănătății
7. Lista ramane deschisa.

Ce fonduri UE sa pierdem. Cele pe care nu le avem?

Deci asta, că noi pierdem fondurile europene, dacă opozitia continuă demersurile la UE, e o glumă proastă a dl. Boc. Eu lucrez de peste 2 ani ca dezvoltator de proiecte sociale, finanţate pe cât posibil din fonduri UE. În această calitate m-am lovit de multe, chiar foarte multe disfuncţionalităţi în sistem, să nu le numim altfel. De exemplu am depus în ianuarie 2011 patru proiecte pentru trei organizaţii din Sibiu, nici în ziua de astăzi nu s-a dat un răsppuns! În primăvara anului trecut am fost într-o vizită de informare la Bruxelles, ce s-a transformat într-o pâră referitor la problemele întâmpinate. Am întâlnit parlamantari ai opoziţiei şi ai UDMR (Ramona Mănescu, Daciana Sârbu, Iuliu Winkler, Csaba Sogor) dar şi înalţi funcţionari  la Bruxelles, care ne-au informat, spre stupoarea noastră, că România a absorbit abia 3% din fonduri. De fapt se consideră absorbit, tot ce a primit parafa finală la Bruxelles. Nu ştiu dacă până la această dată am ajuns la 10%. Oricum la Bruxelles erau destul de bine informaţi asupra situaţiei din ţară.
De fapt ce se întâmplă: Statul lângă proiectele "normale" serveşte şi clientela sa politică din tortul cu fondurile europene, dar, dacă UE consideră că nu s-au cheltuit bine banii, rămâne paguba noastră, aceştia trebuie daţi înapoi. Numai că UE e cu ochii pe noi şi  acum se fură mai greu. Cazul Melaniei Mandas Vergu, consiliera lui Funeriu, e cel mai bun exemplu. Şi Fondul Social European, programul POSDRU, a fost blocat câteva luni, tot pe baza de nereguli. A fost controlat vreo 3 luni de UE şi au fost suspendate plăţile. De aia, probabil, nu s-a  făcut nici sub Berceanu nimic din Fonduri UE la transporturi. Probabil nu s-a putut fura în voie. Pârtiile de schi costă cel puţin dublu decât fac real. Chiar ne trebuia schi în Parâng, de exemplu?
Deci nu ştiu dacă îmi doresc ca fondurile europene să încape pe mâna lor, din moment ce până acum nici nu au fost în stare (nu au vrut) să le acceseze, iar multe din cele accesate  s-au cheltuit pe tot felul de programe inutile, care nu aduc niciun beneficiu palpabil. Şi aşa stând lucrurile UE oricum nu ne prea dă bani, nu ne primeşte în Schengen etc.
Probabil, în viziunea Dl. Boc, şi eu sunt un duşman al acestei ţări, când am fost cu pâra la Bruxelles să spun că treaba pur şi simplu nu merge. Iar cu sau fără solicitarea opoziţiei Guvernul Boc oricum nu ar fi prea primit bani de la UE, la urma urmei Guvernul pastorit de el este la fel de credibil în afară cum este privit şi în ţară.

Administratia Sibiana nu este supra-dimensionata

Sunt voci care contesta numarul de angajati din Primaria Sibiului, considerand ca sunt prea multi functionari. Asta poate si din isteria generata de Guvernul Basescu-Boc, care, culmea, au taiat de oriunde numai din minesterele lor nu (au reusit chiar sa cheltuiasca cu 20% mai mult), dar tin sa-i anunt, ca aparatul functionaresc este chiar sub-dimensionat. Blocarea si mai apoi reducerea posturilor din administratie ingreunand cu mult functionarea institutiei, mai ales cand pleaca oameni cu experienta din posturi cheie. Iar salariile de 700-800 de Ron ii va pune pe fuga pe cei mai valorosi, dacau au de ex. contractat un credit etc.
Pot sa Va spun ca un oras din Germania, de dimensiune comparabila cu Sibiul, are mult mai multi angajati. Ideea e ca se cam uita toate sarcinile - asumate voluntar sau nu - si toate serviciile pe care administratia le presteaza in folosul si, de ce nu, spre mandria, locuitorilor sai. Si in fiecare an sunt tot mai multe. Stiati ca Teatrul national Radu Stanca, Teatrul de Balet si mai nou si Teatrul Gong, Baia Neptun, Serviciul comunitar pt. cainii fara adapost, Spitalul de pediatrie, Gradina Zoologica, Cimitirul, Cantina sociala,Caminul de batrani etc. sunt pastorite (finantate) de la Bugetul Local.  Asta doar ca sa numim unele dintre cele peste 20 de servicii, si sunt sigur ca in viitor vor deveni mai multe.
La urma urmei asta ar trebuii sa ne dorim. Cat mai multe servicii in folosul comunitatii noastre, ca de (de) serviciile facute de toate guvernarile ne-am cam saturat.

Cultura in duba!

Clipul cu inregistrarea tinerilor, care s-au prezentat a fi jurnalisti de la un site de cultura, mi-a dat de gandit.
http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/828898/jandarmii-baga-oameni-in-duba-fara-ezitari-uite-cum-procedeaza. Situl se cheama www.tustiai.ro

Episodul este de rasul-plansului, dincolo de umorul negru al situatiei, cred ca ar trebuii sa reflectam.

Si ceaiul din plicuri este otravit

Sunt mai nou un pasionat bautor de ceai. Mai ales verde sau negru, asta de cand beau cafea rar. Asadar am inceput sa ma specializez in noua licoare pe care mi-o adminsitrez cu regularitate in loc de sucuri carbo, sucuri asa zise naturale etc. Cica traim mai sanatos asa.
Scriu acum, ca m-a enervat de fapt acum 2 zile o reclama de la Lidl, care m-a asaltat pe mail, cum ca, ce bune sunt produsele lor din gama de ceaiuri, sie era prezentata o poveste emotionanta, cum s-a descoperit ceaiul din greseala etc.
Ei bine, acum vreo 2 luni imi luasem, tot in urma ofensivei lor mediaitice de prin magazine un ceai de fructe cu coacaze. Ceaiul bun la primul gust, dar parca prea acru sa fie natural. Ma uit pe eticheta, scris al naibii de mic: Minim 50% maces, 0,1% coacaze (asta ca sa puna poza pe ambalaj), arome si cred ca vreo 8% hibiscus. Deci absolut ca acea cantitate nespecificata de arome, matematica mea da vreo 42%, erau chimicale ordinare, gen sare de lamaie si te mai miri ce. Asadar band ceai ne otravim  voluntar cu iluzia ca traim sanatos. Deci treaba asta cu sanatos se cam aplica la tot ce provine din industria alimentara, si va convine sau nu, va recomand sa cititi etichetele cu atentie. Cine nu-i familiar cu E-urile exista Biblia alimentara  a doctorului Mencinicopski: http://www.librarie.net/carti/79204/Biblia-alimentara-Gheorghe-Mencinicopschi

Am gasit acum ceva vreme un ceai negru de calitate din Germania. A fost scumput: 4€ pt. 16 plicuri. Anamaria l-a desfacut ieri, si i s-a parut ca n-are culoare si a mai pus un plic. I-au scrasnit dintii. M-am uitat pe o cutie "normala" de ceai la plic. Sa vezi: Si ceaiul negru are coloranti ca sa fie mai negru.
Am luat si eu odata un ceai 100% natural, si am crezut ca n-are gust. Acum inteleg: Sunt sigur ca era ne-aditivat, si problema s-a rezolvat simplu: mai adaugand un pliculet.

Recomadari: Ceai negru vrac (cel luat de la moldoveni via rusia e f. bun si mai ieftin) sau verde (de la naturisti vrac, f. bun, am luat din Kaufland si era jumatate cotoare). Fructele: E bine sa le vedem intregi. Menta si teiul le am din curte.

Bancul cu SMURD la privat

Buna ziua, ati sunat la Salvarea privata. Pentru limba romana apasati 1. Pentru engleza, apasati 2. Pentru verificarea contului dumneavoastra de contributii la sistemul de sanatate, apasati 3. Pentru informatii despre ofertele speciale ale Salvarii in perioada de Craciun, Revelion si Paste, apasati 4. Pentru informatii in legatura cu starea dumneavoastra de sanatate, apasati cu un deget pe incheietura mainii si numarati pana la 60. Acela e pulsul. Daca il mai aveti, apasati 5. Un operator va prelua apelul. Pentru imbunatatirea serviciului, va informam ca aceasta convorbire poate fi inregistrata si folosita intr-o emisiune de tip talk show. Va multumim!

Isotria furtului in Romania (preluare)

ISTORIA FURTULUI ROMANESC... - Inainte de ‘89 toti romanii furau echitabil unii de la altii. Statul ii fura echitabil pe tovarasi, iar tovarasii furau statul. - 1990-1996 se fura pe scheme si inginerii financiare de tip piramidal. Cei care au furat s-au numit mai tarziu oameni de afaceri. - 1996-2000 se fura din privatizari. Comisioane de zeci de milioane de euro, industrii intregi vandute pe 1 leu. In perioada asta se nasc industriasii gen Patriciu. - 2000-2004 se fura din marile privatizari, retrocedari si derogari de la plata taxelor si impozitelor. Cei care au furat s-au numit mai tarziu moguli. - 2004-2008 se fura din investitii si contracte cu statul. Statul a investit in buzunarele smecherilor. Celor care au furat, azi le spunem “baieti destepti”. - 2008-2010 privatizari nu se mai pot face, investitii nu, ca a venit criza. Asa ca s-a furat direct din bugetul statului. - 2010 – prezent bugetul nu mai exista. Asa ca se fura direct din buzunarul romanilor: salarii, pensii…!

Remember: Cum am participat acum noua ani de 1 Mai la protestele de la Berlin

Acum sincer. Felicitari TNL, ca a organizat actiunile, fiecare a strigat ce a vrut, retelele de socializare functionează, televiziunile au supralicitat, conform rețetei: Senzational DD direct, TVR a dezinformat, etc. Concluzie: Avem democratie. Ce nu avem in Romania, este intr-adevar o cultura a protestului. Poate dupa ce va relatez, ce am trait la Berlin in 2003, cand lucram in cadrul unei burse la Parlamentul German, ne dam seama, cam ce au fost miscarile din Piata Universitatii, sa daca merita sa importam modele de la altii.
Deci in Berlin au in fiecare an de 1. Mai loc demonstratii. In ultimii ani ar fi mai  soft citesc in media, atunci erau de tip hard.
De fapt ele incep cu o noapte inainte cand neo-nazistii incendiaza de Noaptea Walpurgiei si se bat cu Politia. Dimineatza pe la 10 de 1. mai se aduna stanga si socialistii si sindicatele si vedem o mare de oameni in rosu si cu drapele rosii. Dreapta extrema se aduna si ei intr-o contra-demonstratie si rolul scutierilor (inarmati pana in dinti) es sa-i tina departe pe unii de altii, zboara ceva pietre, ceva capete sparte, si cam atat. Dupa masa alt mars, tot de stanga ca doar, deh, e 1 Mai Muncitoresc, de data asta, mult tineret. Traseu prestabilit, cu camion cu platforma si cu muzica boxe, gen Love-Parade, mai spune unul jos cu capitalismul, citeste ceva proclamatii, dar atmosfera es de parada alimentata cu mult alcoohol etc.
Pentru noi (eram mai multi ziaristi, care n-am fi ratat ocazia) surprinzator enorm de multa jandarmerie. Tunuri de apa, scutieri fiorosi, blindate! Deci pe tot traseul nu puteai sa iesi si sa intri pe vreo strada laturalnica, totul era frumos si ermetic barat de scutieri. La final am marsaluit tot traseul, oricum n-aveai de ales, pentru ca si coada demonstratiei era  inchisa de scutieri, pana in Kreuzberg, cartierul turcesc, unde s-a citit ultima proclamatie, si gata ne-am cam imprastiat la terasele din zona, la o bere.
De aici incepe episodul 2: Vine seara, auzim bubuituri, deodata vedem niste persoane mascate alergand, niste scutieri dupa ei, dupa care s-au luat in toata piata la bataie, zburau pietrele din pavajul cubic. Imaginea era suprarealista: Noi stateam la terasa cu berile in fata si aia la 50 maxim 100 de metri, depinde unde alergau, se ciomageau in toata regula! Am facut poze (tebuie sa le caut), interesant!
Calvarul a fost, cand am  vrut sa plecam pe la 10. Bataile continuau intre scutieri si mascati (extermistii si de stang si de dreapta erau acum uniti), pe diverse strazi. Gurile de metrou erau toate inchise in cartier. Am prins gaze lacrimogene, am fost alergati de scutieri, ca ne-a pus dracul sa ne oprim langa o masina care ardea (sa facem poze), si ne-au alergat, ca sa faca loc pompierilor. Am vrut sa trecem de cordoanele, care inchisesera ermetic tot cartierul, dar aveau consemn: Nu trece nimeni!, si nu ne-a ajutat nici legitimatia de ziarist nici aia de la Parlament, am vazut cum unii in civil ii arestau cu fata la perete pe altii in civil-mascati, am vazut cum turcii isi aparau cafenelele si magazinele de molotov-uri cu bata de Baseball in mana (deci semn ca statul de drept incetase in locul ăla sa functioneze pt. cateva ore), ne-am prins, de ce nu vedem masini prin parcari (cunsocatorii le dusesera de mult), si, da am reusit sa iesim pe la 2 dimineatza din incercuirea Politiei, care nu lasa decat grupuri de cate 25 de oameni sa iasa, ca sa se disperseze. Mai mult de jumatate eram oricum turisti si curiosi.
Concluzia autoritatilor de atunci: Mai bine sa aiba toti odata pe an prilejul sa-si descarce frustrarile si energiile negative. Si zau ca erau multi de astia. Dar la urma urmei ciomageala s-a desfasurat organizat, chiar daca cam pe aria unui cartier cat Sibiul. Si inchipuiti-va l-au inchis nemteste. N-a patruns si n-a iesit nimeni pana nu s-au calmat spiritele!

Nu ma mai uit la stiri

Nu ma mai uit la stiri, talkshow-uri,emisiuni de tip tabloid si alte asemenea emisiuni und isteria este cuvantul de ordine. In afara ca se practica o manipulare ordinara pe toate canalele, inclusiv pe cel public 1, si nu conteaza pentru cine, ce interes sau ce partid, de cand nu ma mai uit, sunt mai linistit. Imi dau seama ca tzara nu se se prabuseste zilnic, totul e mai calm, si incep sa te preocupe doar lucrurile cu adevarat importante. Ma mai uit la stirile dela 22.00 pe TVR2, la Moise Guran cand il prind, si daca tot mi-am luat plasma la Discoveri-uri si Filme si la sport in HD. In rest la TV-ul de origine autohtona se consuma doar circ pe paine. E acelasi lucru ca si la Hipermarketuri: 5% calitate, restul mizerii.

Asadar de ceva vreme prefer sa citesc informatiile. Era netului le fac sa fie actuale, le pot selecta pe cele care chiar ma intereseaza, si poti sa iti formezi o proprie opinie intr-un mod neinfluentat si mai ales relaxant.

Blog de opinie personala si atitudine civica: Un HCL cu implicatii in turism

Blog de opinie personala si atitudine civica: Un HCL cu implicatii in turism: Ieri am votat in ultima sedintza de CL trei lucruri destul de importante, ce au trecut neobservate de majoritate da si de presa. Iata deci d...

Blog de opinie personala si atitudine civica: Mic indrumar de Jogging pt afoni!

Blog de opinie personala si atitudine civica: Mic indrumar de Jogging pt afoni!: M-am apucat de Jogging. Cam din Iunie anul acesta. Chestia asta iti chiar iti influenteaza viata, intr-un mod pozitiv. De exemplu m-a ajutat...

Imi doresc un partid liberal verde

Am convingeri de dreapta. De fapt asa sunt eu. Eram de dreapta si cand nu stiam asta. La 23 de ani mi-a spus un neamt pe nume Dr. John ca am convingeri liberale. Nu stiam. Am aflat dupa ce am lucrat (www.liberals.ro) vreo 7 ani pt. fundatia pe care o reprezenta, si i-am invatat pe PNL-isti si eu cu ei ce-i liberalismul. De regula, un partid se orienteaza dupa principiile care stau la baza infiintarii lui. Dar ce partid o mai face la noi? Au fost vremuri faine si romantice si simteam ca faceam ceva util.
Azi, nu ma mai simt reprezentat de nici unul si in niciun fel. Mai degraba de de TNL. Alternativele (Becali, Vadim, DD, UNPR etc.) sunt si mai sinistre. Nu cred nici in Noua Republica ca nu suntem in Star Wars si nici Monarhia  nu-i neaparat rea (ca m-am saturat de Presedinti cu ...escu/n coada), mai bine atunci cu Mugur Mihaiescu (sic!), ca-i verde, si Remus Cernea mi-e simpatic. Chiar, oare de ce nu exista o singura miscare ecologica? Si da, imi doresc sa ma reprezinte cineva si convingerile mele care sa fie traduse in legi etc. M-am saturat sa votez contra. Noroc, ca la nivel local pot sa ma refugiez in Forumul German.
Constat ca aceasi lehamite au multi in jurul meu care sunt peste 30. Ne preocupa cum ne hranim, un stil de viata mai sanatos si fiecare isi construieste cam propria bula care sa-l apere de mizeria care il inconjoara.
Si uite asa stand si gandindu-ma la ce  partid m-ar reprezenta, pentru mine acesta ar fi unul liberal verde (nu scrie nicaieri ca verde inseamna automat stanga), orientat spre secolul 22, cu viziune pe termen scurt, mediu si lung, cu politici ecologice sustenabile care sa se reflecte si sa aiba aplicatii in toate domeniile. Si da, totul ar trebuii sa inceapa cu reforma educatiei.