Forumul German din Sibiu se întărește cu o nouă generație

Au între 30 si puțin peste 40 de ani, se simt tineri și plini de energie, sunt toți bine așezați la casele lor, venitul este peste cel mediu, unii au emigrat și s-au întors pentru a conduce afaceri sau la cârma unor înteprinderi germanofone, alții și-au croit, la fel, de aici o carieră în viață. Au deja o bogată experiență în domeniul pe care îl conduc iar funcțiile sau performanțele economice dovedesc asta și ce este important, vor să se implice, să schimbe - aici și nu altundeva - lucrurile în bine. Nu s-ar înscrie în niciun partid politic, dar pot avea o opțiune.

Vorbesc despre tinerii germani, activi la Sibiu, ceva mai puțin vizibili, dar pe care îi unește apartenența la o limbă, cultură și civilizație. Forumul German din Sibiu, le-a oferit săptămâna aceasta cadrul și o primă posibilitate să se întâlnească. Au fost prezente aproximativ 20 de persoane, discuțiile au fost bune, relaxate, iar în iunie va fi o următoare întâlnire, și cu sigurnață, vor fi tot mai mulți. Sunt sigur că din aceste întâlniri se vor naște multe proiecte bune, iar tot aici se va forma și nucleul ce va constituii următoarea generație a organizației sibiene a FDGR. 

Felicitări inițiatorilor acestei dezbateri.

Experimente și experiențe personale

Nu pot sta locului. Nu pot sta să fac același lucru. Când apropiații mă mai aud că mă plâng și spun că ”iau un job normal”, reacția vine invariabil ”Tu?!”. Am testat, și așa se pare că este. Cred că vreau să trăiesc 7 vieți într-una. Enumeram deunăzi ”meseriile” sau mai bine zis exeperiențele mele până la 37 de ani: Am început ca mic mecanic de biciclete și de lucruri mărunte, meserie furată de la bunicul. Am continuat cu un stagiu de trei luni de tâmplărie și dulgherie prin Germania. N-am mai continuat tradiția familiei de mecanici auto, și am ales dintre drept și litere  ”ză easy way” și așa m-am ales cu patalamaua de prof de germană și franceză, în afară că am dat meditații la germană, n-am profesat, în schimb m-am făcut ziarist de limbă germană vreo 7 ani, paralel am învățat de la nemți tainele consultanței și al trainingului politic. După care m-am angajat ”la stat” pe la centrul de perfecționare al funcționarilor, am rezistat exact 40 de zile și mi-am dat demisia. Concluzia: La stat doar din poziția de mare șef. Am ajuns să conduc din funcția de director executiv un centru de conferințe, după care m-am reprofilat de șase ani în administrator de pensiune. Masteratul în traductologie română-germană m-a ajutat să am cu succes de 10 ani un PFA cu un birou de traduceri și interpretariat care a mers și merge foarte bine. Tot de vreo 4 ani mai am un job de dezvoltator de proiecte sociale. A vedea pe cei aflați în nevoie îți oferă o altă perspectivă asupra vieții. Acum mi-am deschis din decembrie o distribuție de ceaiuri, ciocolată caldă și cafea.
La asta se adaugă o bogată activitate ONG-istică, președinte de organizație de tineret, membru în diverse consilii de conducere, co-fondator de două ONG-uri. AIOS-ul devine tot mai mult de suflet. Plus vreo 8 ani de consilier local, de unde am fost în multe comitete și comiții.
Interesante sunt însă experiențele mici și scurte, marcante care lărgesc orizontul, te îmbogățesc. Atât cele mici, cât și cele mari. Țin și acum minte, de ex. când organizam în 2003 la Ambasada României o seară Românească unde l-am avut oaspete lângă înalți politicieni și pe Thomas Anders de la Modern Talking, s-au legat prin munca de organizare de acolo prietenii care țin până astăzi. Da, de fapt am fost stagiar al Parlamentului German vreo 5 luni și  am avut ocazia să stau și în spatele Cancelarului Merkel și să o ascult, când încă doar conducea partidul.
Ne-am distrat pe cinste și când am vândut bere pe stadion la festivalul de de Rock. A fost bestial. La fel când am făcut odată grătar pentru 40 de oameni la o petrecere privată la pensiune. E ca un concediu pe banii altora când lucrez ca și ghid turistic. O fac maxim de 3 ori pe an, la fel fac câteva ghidaje prin Sibiu. Prea mult strică și strică mai ales plăcerea lucrului făcut. De fapt, dacă mă gândesc, am o vastă experiență de ghid acumulată în timp.
Numărul seminariilor și trainingurilor la care am participat din postura de organizator, moderator, participant, cursant sau traducător sunt nenumărate. Pot să vă povestesc de exemplu tot despre energie verde și certificate. Am tradus vreo 5 conferințe pe această teme, frumoase au fost și cele de la Alba Iulia despre istoria protestantismului în Europa. Asta îmi place la jobul ăsta, lângă aspectul pecuniar. Îmi amintesc cu plăcere și când am fost moderator la un seminar ce promova dialogul Ministerului Culturii cu ONG-urile. Mona Muscă punea atunci bazele proiectului 2% și-l supusese dezbaterii.
Acum am vrut să-mi iau căsuță la Târgul de Paști. A fost frumos, și ne-a ajutat vremea. Mâine, marți se încheie. Lumea spune că sunt tot mai destins. Normal, stau în Piața Mare la aer și soare. Nu știu dacă o să mai repet expuși în experiența. Probabil voi face iar altceva. Până atunci începe miercuri la Academia Evanghelică Transilvania a 2-a conferință a Rețelei Sociale România. Ia ghiciți cine se ocupă loco de orgnizare. Și mă mai bate un amic la cap să fac ceva în vară. Am vrut, am reunțat, ieri m-a convins iar, să reiau proiectul. I-am promis, că până la sfârșitul lui mai îl și pun pe hârtie.
Pentru ce acumulez toate aceste exeperiențe? Nu știu, ceva mă împinge tot timpul înainte. Undeva îmi place să cred, că există undeva totuși un plan și pentru mine. Recitind rândurile de mai sus, îmi mai vin multe în cap și îmi dau seama, că viața a fost darnică cu mine. Sper să rămână tot așa, poate totuși într-un ritm mai încet. În sfârșit am învățat să spun poate. Mai am un pic și-l învăț și pe NU. Oare?

Despre turism, aeroporturi și Sibiu

Sibiul devine tot mai mult o destinație turistică internațională. Cel puțin se poate observa acest lucru de la nivelul Pieței Mari. De data asta nu sunt sași, nemți sau austrieci care au trecut prin fața standului nostru de promovare de la Just t, ci foarte mulți polonezi,spanioli și un mix interesant de nații. Acest lucru este un semn bun, și arată că eforturile întreprinzătorilor privați de a participa la târguri de profil a dat roade. Numărul acestora este însă subțire în comparație cu potențialul enorm care există. Subțire rău de fapt.

Consider că există două cauze majore care nu au contracarat fenomenul generat (și) de criză: Pe de-o parte lipsa unei autostrăzi care să ne lege de Munchen, Viena și Budapesta, pe de altă parte lipsa operatorilor de curse aeriene de tip low-cost. Dacă în trei ani prima variantă, n-a ținut de Sibiu și se va rezolva în trei ani, aceasta putând genera un reviriment a turismului de autocare, în ceea ce ține de aeroport lucrurile sunt mai complicate.

De fapt necesitatea modernizării aeroportului era un veche. Fără conlucrarea Primăriei Sibiu cu Consiliul Județean / ambele conduse politic de FDGR / nu am fi avut nicio modernizare. De la centru sprijinul a fost pentru acest proiect mai mult decât subțire, până la urmă s-a realizat cu un efort susținut local. A mai alunecat terenul, s-a mai greșit. Probleme remediabile.

În primă etapă s-au câștigat așa numitele ”Star lines”, Lufthansa, Tarom, apoi Austrian Airlines, Carpat air, Blue Air. Lucru deosebit de important în contextul dezvoltării Parcului industrial. Pe bune, chiar credeți că fără aeroport și linii aeriene, am fi avut dezvoltarea parcului industrial? A fost un factor determinant la stabilirea sediului acestor firme aici, care în plină criză nu numai că nu și-au redus motoarele ci au investit și au angajat mai departe. Acesta este de fapt imensul câștig adus de aeroport.

Păcat doar că lucrurile s-au oprit aici. S-a luat decizia de a NU subvenționa, de a lăsa aeroportul să funcționeze pe principii de economie piață, de fapt o gândire sănătoasă d.p.d.v. economic, aeroportul ne generând nici mari pierderi, dar nici profit. Nimeni nu s-a ocupat însă ani buni de marketing, nu s-a ținut cont de criză, vechea conducere n-a fost primenită, nu au existat strategii și scenarii de dezvoltare, studiul comandat de CJ pe bani buni, n-a fost nimic de capul lui, ne prezentând nicio soluție, ci doar simple analize etc. S-a organizat o dezbatere cu consilieri locali și județeni în urma căreia nu s-a întâmplat nimic. Practic cei doi acționari majoritari Primăria și CJ nu au mai întreprins nimic.

În acest timp Tg. Mureșul a mers pe subvenție. Wizzul a ales Cluj și Mureș, zboară de ex. de la Tg. Mureș la Dortmund, unde aeroportul german are pierderi anuale de 16 milioane de Euro, că merge tot pe subvenție. Asta caută WIZZ în toată lumea. Nu știu care e pierderea anuală a Mureșului de exemplu, dar țelul lor e până în 2016 să scape de ea ( Vezi sursa.) și să ajungă la un trafic de 1 milion de pasageri pe an. Eu zic că nu va fi posibil.

Dacă în cazul Mureșului vorbim de un trafic de tranzit pentru regiunea Ardeal este clar că destinația Sibiu va genera plus valoare pentru oraș, ceea ce se reflectă prin cazări, consum, tva, cotă parte din impozite ce rămân la oraș, taxă hotelieră etc. Nu știu de ce nu s-a comandat un studiu estimativ de genul: La trafic anual de 500.000 de pasageri anual, se generează o creștere locală și a veniturilor la bugetul local de X milioane euro, ceea ce ar justifica o subvenție de exemplu. Invers există o stare generală de nu mulțumire a Sibienilor care se văd privați de o sursă de mobilitate rapidă și ieftină cu străinătatea, majoritatea fiind clar în favoarea introducerii curselor aeriene low-cost.

Acum cu noua conducere a CJ mergem pe drumul bătătorit de vecinii din Mureș. Vedem ce se va întâmpla. Sper doar, să nu facem lucrurile pompieristic și necalculat iar costul final plătit să fie unul prea mare. Cel mai ușor este să subvenționezi. Tatăl meu are o vorbă: ”Cu bani tot prostul poste, să te văd fără bani”.

P.S. Legat de turism, Vă recomand cu căldură să citiți și acest editorial scris de Traian Bădulescu și și pe ACESTA
P.P.S - Mai trebuie dezbătută o idee care o tot spun de mult. La gradul de notorietate pe care îl are Sibiul are nevoie și de un brand internațional propriu care să funcționeze pentru următorii 10 ani. Eu l-ași ”brandui” ca ”Cel mai romantic oraș din Sud-Estul Europei”, voi ce ziceți?

Cifre macro și cifre micro



De câteva zile suntem indundați de știri bune. Mai că mă cred iar prin 2005-2006. Leul e un fel de tigru Balcanic, care se întârește și rezistă tuturor presiunilor, a rezistat problemelor din Grecia, acum rezistă celor din Cipru, cursul Euro e cel mai scăyut de doi ani încoace, e tare Leul, ne anunță Guvernatorul Isărescu. Tot de la el știm  că rezerva de aur a României era la finalul lunii martie de 103,7 tone, valoarea acesteia situându-se la 4,178 miliarde de euro. În comparație, rezervele internaţionale au ajuns la sfârşitul primului trimestru la 36,4 miliarde de euro. Iar noi avem mai mult aur decât bulgarii, australienii sau danezii de exemplu. Suntem undeva la mijlocul clasamentului.  Sursa aici.
Veștile bune nu se opresc aici: Comisia Europeană spune că România este candidată, să iasă de sub mecanismul de supraveghere a deficitului bugetar excesiv, acesta fiind sub 3%. Sursa aici. La fel, Banca Mondială sau FMI ne corectează prognoza de creștere pentru 2014 în jos de la 2,5% la 2,2%, dar tot creștere se cheamă.  Așa că ne aflăm pe un trend bun. Datorită lui Boc și Ponta zice Băsescu, că au păstrat același curs și politici. După care vine și Ponta cu o veste bună: România ar putea în 10 ani să fie independentă energetic - Asta acum pentru noi nu-i neapărat o veste bună, conform principiului, cât mai există de furat, nu se va apuca nimeni de treabă (citiți Viitorul Libertății. Democrația Neliberala în SUA și în Lume, Fareed Zakariah, Polirom).
Acestea sunt cifrele macro. Sunt bune, sunt optimiste, poate în vreo doi ani se va simți și la nivel micro.
De fapt aici este marea problemă. S-a umblat la cifrele micro pentru a le stabiliza pe cele macro. TVA de 24%, accize pe carburanți, tăieri salariale, sugrumarea micilor întreprinzători, forfetar aiurea, măsuri pompieristice de trei lei, etc. Până și Băsescu a recunoscut la emisiunea lui Moise Guran, că de fapt și de drept s-au tăiat bugetarilor cam 60% din venituri. Înapoi se s-au dat cam 25%.
De fapt pe comericantului din Piața Mare cifrele micro îi țin de cald. Sunt cele care antrenează producția, cererea, oferta, vânzarea, serviciile, cam tot ce înseamnă circuit economic. Dar la fel de micro cum sunt cifrele, la fel de goale sunt și buzunarele. Când doar din TVA statul te fură cu un sfert, din tot ce cumperi ca și utilizator final, și salariul minim pe economie net (nici 150€) e o rușine, iar banii din taxe se pierd, fondurile europene nu se accesează pe nimic palpabil, mă îndoiesc că lucrurile își vor reveni prea curând.

Micii noștri în pericol?

Da. Mititelul, săracul de el, mai să fie înghițit de UE. Grătarul românului, sasului și a ungurului să fie privat de simbolul național al ieșitului la iarbă verde asezonat cu un PET de bere?! Asta nu se poate. Deci subiect tocmai bun de dezbatere și luat în brațe de guvernanții și politicienii noștri care au sărit cu mic și mare în apărararea lui. Poate de Crăciun va trebui să sărim în apărarea sărmăluței.
Acum al dracului să fiu, dacă nu am găsit mici și la bulgari, și la greci. Al naibii de bucătărie balcanică, că e cam la fel peste tot, și găsim și saramale, și mici, și chifteluțe și, și, și....

Acum bine că ne lămurește Realitatea: "Europa nu are de gând să ne interzică micii, ci o serie de aditivi printre care şi cei aflaţi în compoziţia micilor preparaţi industrial", explică Emanuel Ciocu, editorul site-ului culinarCevabun.ro, pentru REALITATEA.NET. Precizarea vine în contextul dezbaterii pe tema directivei europene care, spun unele voci, ameninţă micii şi, odată cu ei, tradiţiile româneşti.”

Oops. Deci, dacă am înțeles bine, micii noștri neaoși de super- și megamarket sunt de fapt bine aditivați, probabil să ne conserve ficatul. Așdar, deci și prin urmare UE ne apără de fapt micii originali, de cei falși. Păcat că nu ne apăra de politicienii care au pus micii pe agenda televiziunilor.

Regionalizarea, un subiect fierbinte pentru toți (I)



Scaunul de Senator e confortabil. La propriu.

Îi dau dreptate lui Dragnea când a afirmat că s-a făcut o mare greșeală când actualele regiuni au primit niște nume neutre (nord, centru, etc.) care nu i-a reprezentat pe cetățeni, asta fiind poate una din cele mai importante cauze, pentru care acestea nu se identifică cu ele.

Afirmația a fost făcută de Dragnea în cadrul unui seminar ținut in Sala de Plen a Senatului României la care au invitat Ambsadele Franței și a Germaniei cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Elizee. Tema: Regionalizarea: Abordări comparative franco-germane, la care au participat și Premierul Ponta și Președintele Senatului Antonescu. Seminarul cu pricina nu a adus nimic spectaculos, interesantă totuși abordarea critică a celor doi ex miniștri ai justiției german și francez care ne-au prezentat părțile mai ales mai puțin reușite ale regionalizării din țara lor. Și aici am reținut mai ales un aspect: Francezii nu au desființat nimic ci doar și-au creat un aparat și mai stufos, nu au prea renunțat la controlul statului central, nu au asigurat mare finanțare regiunilor și nu le-au acordat mare putere decizională. Vă sună cunoscut?
Am vrut să-l întreb Dragnea dacă are de gând să desființeze prefecturile, mai ales in contextul în care a afirmat că regionalizarea nu ne va costa niciun leu în plus.  Din păcate nu a fost timp pentru dezbateri reale deoarece timpul a fost monopolizat de Attila Cseke, fostul ministru al Sănătății, venit cu sarcină de partid să prezinte punctul de vedere al UDMR și de Tăriceanu, care a zis el ceva inteligent, dar trebuie să consult notițele.
Totuși au fost și ceva note nu neapărat discordante, dar cel puțin interesante: Premierul și cu co-liderul liberal de alianță au afirmat în alocuțiunile lor, că regionalizarea trebuie gândită bine, nu trebuie făcută în grabă, prin urmare nu-i bine să ne grăbim, trebuie făcută pe baze temeinice, analize etc. Nici nu au plecat bine amândoi, că Dragnea o dă exact pe dos: ”Avem o fereastră istorică”, în contextul fondurilor europene, a majorității USL, a revizuirii Constituției, și încă alte câteva argumente logice prezentate, regionalizarea trebuie să aibe loc până la sfârșitul anului sau iar se vor pierde câțiva ani buni, spune el, și undeva îi dau dreptate. Păi acum, o facem încet, sau o facem repede? Îmi pun și acum întrebarea, dar înclin spre ultima variantă. Impresia e, că încă nu se știe exact ce se vrea, sau asta vor PSD-iștii să creadă colegii liberali. Anul acesta aflăm oricum.
S-a vorbit mult și de regionalizare în contextul fondurilor europene, și de modelul polonez de absorbție. Băieții ăștia, cu regionalizare dusă la capăt, tind să atragă fondurile spre 100% iar noi cu ceva noroc, o să reușim jumate - fără regionalizare. Ideea e, că o regiune va putea mai bine gestiona și atrage fonduri spre nevoile sale reale decât, bani împărțiți de la centru. Cam asta este una din marile mize ale regionalizării pe termen scurt. Îmi vine greu să cred, că statul va ceda mult din puterea lui centrală și din taxele pe care le colectează către regiuni. Pentru asta trebuie să se schimbe generația de politicieni.
Mi-au plăcut argumentele lui Dragnea, dar asta nu mă face să am încredere în el. Sunt sigur că undeva are o agendă ascunsă (de partid). De altfel a și spus în cadrul seminarului că problema dintre Brașov și Sibiu este cam cea mai spinoasă. Undeva se pare totuși că se va împăca și capra și varza. Cred că se ia în considerare ca ambele să fie capitale, dar nu pe reguni istorice. Vezi noua informație lansată a fluxurilor.
Există atât argumente care vorbesc pentru, cât și care vorbesc împotrivă. Ași putea să le susțin pe amândouă cu ușurință și convingere (paradoxal, nu?), atât din punctul de vedere al ardeleanului neaoș dar și d.p.d.v. al unui gânditor de dreapta cu viziuni liberale.

P.S. Aici din scaunul Pieței Mari mă întreb, oare ce vor face Sibienii dacă nu intră în cărțile de a fi capitală. Orice altă variantă, îl va pune cu timpul în umbră, și îl va readuce invariabil la statutul de oraș prăfuit poleit cu aur. Speranța stă din nou la același om: Primvicepreședintele liberal ar putea avea din nou de spus un cuvânt decisiv și în această chestiune, pasul făcut fiind probabil cauzat tot din acest motiv. Undeva se duce un război surd pe această chestiune, iar noi stăm cam prea liniștiți într-o chestiune atât de vitală pentru viitorul urbei noastre. E o responsabilitate comună pe care o au toți politicienii Sibiului. Absolut toți.

Despre Florin și lecția plăcintelor lui

Pe Florin l-am ”agățat” din piața de la sala Transilvania. Totul a pornit de la stabilirea conceptului ”show-roomului” nostru de la Târgul de Paști din Piața Mare din Sibiu. Am vrut neapărat lângă ceaiul , cafeaua și ciocolata caldă promovată și suc de mere natural, ca la mine totul trebuie să fie bun, și sasul din mine vroia neapărat hencleș săsesc. Așa că am prospectat piața, am dat de dl. Jula cu sucul de mere de la Cisnădie și de Florin și Marius care tocmai aduseseră hencleșul după rețete de la Daia (am vrut neapărat chestii locale). Sincer nici nu l-am gustat atunci. Mi-a plăcut entuziasmul cu care și-a vândut omul marfa făcută cu mâna lui, felul în care punea problema ”dacă e nevoie, lucrăm și noaptea”. Nu ne cunoșteam, am intrat în vorbă și la a doua întâlnire eram parteneri și totul bazat pe încredere reciprocă, umană. Sunt sigur că Florin și plăcintele lui vor deveni un brand local.
Vorbesc despre asta, că genul ăsta de experiențe îmi întăresc încrederea în România normală, căreia nu îi este frică de muncă, de telefoane ascultate, trădare, hoție etc. Aici de jos, din piață, țara mea e frumoasă, vecinii se ajută, se servesc unul pe altul cu produsele lor, glumesc, socializează, cu alte cuvinte suntem relaxați.
Îmi dau seama totodată, că acolo sus, cercul este strâmt, de 20 de ani se învârt aceași personaje care au pierdut contactul cu realitatea. Pe câțiva dintre ei, când îi aud, i-aș pune ca în reality-show-urile din |Germania să trăiască o lună din venitul minim garantat. Așa, ca să învețe ce înseamnă responsabilitate socială. Clasa politică actuală e ruptă complet de realitate, de fapt de România mea cea normală, cea pe care am ales să nu o părăsesc. Știu ce spun, doar printre ei mă învârt.

Avem civism la Sibiu!

Sunt 2 evenimente care mi-au atras in ultima vreme atenția. Amândouă au implicat online-ul sibian. pe de-o parte campania ”Raport de țară” de pe Digi 24 unde Sibienii s-au implicat masiv pentru a ”bate” Brașovul, o rivalitate istorică veche de sute de ani, de altfel, și câștigarea concursului pentru ”Best City to travel” de pe un blog. Nu intru in detaliile celor două campanii ci mă opresc asupra faptului, că în ambele cazuri Sibienii s-au implicat masiv să susțină orașul în care trăiesc. Asta denotă un înalt grad de atitudine civică, patriotism local, activism, etc., adică cam tot ce trebuie să caracterizeze o societate civilă evoluată.
Păcat că votul de pe Digi24 nu contorizează votanții unici, iar acesta poate fi repetat în fiecare zi, și totuși, dacă comparăm voturile constatăm o discrepanță imensă între locurile 1 (Brașov la acest moment cu 41.200 de voturi) și 2 (Sibiu - 37.566 voturi) și locurile 3 (Olt - 8353) și 4  (Timiș - 6163). In cazul primelor 4 locuri duelul a avut loc. Implicit se pot trage niște concluzii, privind implicarea, patriotismul local, identitatea orașului.
Nu știu exact dacă rivalitatea Brașovului cu Sibiul este mai mare decât cea a Sibiului cu Brașovul, dar cu siguranță implicarea Sibienilor își are originea undeva în jurul anilor 1999/2000, pe de-o parte Ministrul de atunci al Culturii Ion Caramitru, a adus la Sibiu în 1999, pe Prințul Charles, reprezentanții Băncii Mondiale și mai ales reprezentanții Luxemburgului (nu mai țin exact minte, dacă a fost și Ducele și Ducesa atunci, sau au venit ulterior), parteneriatul cu ultimii dovedindu-se deosebit de benefic, Sibiul deveniind cu marele ajutor și împreună cu Marele Ducat, Capitală Culturală Europeană în 2007.
Pe de altă parte în anul 2000 alegerea lui Klaus Johannis ca primar a întărit parteneriatul cu germanii de la GTZ (reprezentanța Ministerului Federal pentru Economie și Cooperare Economică Internațională), care ne-au învățat practic cum să restaurăm Sibiul, germanii alocând în total câteva milioane de Euro pentru Sibiu.
Țin minte că un studiu GTZ arăta atunci implicarea foarte redusă a Sibienilor în treburile urbei și necesitatea de a schimba acest lucru. Astfel ei au dezvoltat lângă cunoscutele programe de reabilitare și câteva programe de implicare și sensibilizare civică. Țin minte în acest context că am făcut parte dintr-o delegație de jurnaliști Sibieni, ce au fost invitați în fosta RDG să viziteze câteva orașe istorice ce au fost reabilitate, pentru a înțelege impactul și importanța acestui lucru și bineînțeles de a promova acasă acest lucru. Sibiul a realizat câțiva ani mai târziu ce am văzut în Germania (depășind toate așteptările) și putem spune că tot orașul a participat la acest demers. Odată cu 2007 tot acest proces a ajuns la maturizare iar astăzi Sibienii se laudă peste tot cu mândrețea lor de oraș.
Păcat că această normalitate de la Sibiu este excepție în majoritatea orașelor din România. Poate Timișoara trebuie să ajungă în 2020 Capitală Culturală ca Timișorenii să se implice la fel ca și Sibienii?