joi, 12 ianuarie 2017

Cum își supraveghea Împăratul Iulian mormântul (singura mea întâlnire cu ”împăratul”)

Azi la decesul omului, mi-am adus aminte de o întâmplare cu el de cevA ani. Era prin octombrie 2004. În scurta mea perioadă cât am lucrat la stat, la centrul de pregătire al funcționarilor publici, adică cu demisie cu tot vreo 2 luni în total, l-am ajutat într-un proiect al Centrului pe fostul director al Bibliotecii Astra, Mariș, proaspăt pensionat. Proiectul mișto, dar prea puțin valorificat până astăzi, cuprindea elaborarea unui ghid și a unei hărți a Cimitirului Muncipal cu personalitățile ce își aveau locul de veci aici.

Și cum batem noi cimitirul căutând pe unul și altul, eu fiind fotograful, la un moment dat, zice Mariș, hai pe aici să mergem la mormântul lui Cioabă (Ion, bunicul actualilor Co-Regi), că la urma urmei e și el o personalitate. Mergem noi într-acolo și dăm în drum de doi băieți care meștereau la un mormânt supravegheați de altul mai în vârstă, negricios, îmbrăcat în trening, mai mult lat decât lung, gras de vreo 160 de kile, Spre surprinderea mea se duce Mariș spre el și îl salută jovial. Mă gândesc, de unde îl mai știe și pe ăsta. Schimbă câteva vorbe cu el, îl ia peste picior cu mormântul, mă mai și pune să fac o poză, și mergem câțiva metri mai încolo, pe diagonală, unde era mormântul lui Cioabă, relativ nou renovat de fi-su Florin (decedat și îl în 2013)  - un mormânt mare de marmură.

După ce ne îndepărtăm, mă lămurește Mariș că era Iulian, care nu vroia nici el să se lase mai prejos și își înălța/renova propriul loc de veci. Dar se știa de atunci că e deja în declin economic față de rivalii săi, semn că își placa locul cu gresie.

Întrebarea cu care am rămas amândoi a fost, oare câte ierni va rezista gresia?

P.S. Încă nu am găsit poza. Dar când o să dau de ea, o adaug.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu