Dacă vreunul din voi credeți în capacitatea de auto-reformare a partidelor vechi, e ca și cum ați crede în piticul mlaștinilor. Cred că de la Năstase încoace partidele au fost guvernate de președinți de tipul ”Cine nu e cu noi, e împotriva noastră”. A practicat-o inclusiv Băsescu, apoi din păcate și Antonescu la PNL, apoi a perfecționat-o în tandem cu Ponta. Acest model s-a practicat și pe la cam toate organizațiile și ONG-urile create cam acum 20-25 de ani, indiferent de tipul de organizație, tributare tot unei gândiri înrădăcinate în educația primită înainte de 1989.
În consecință datul afară a numărului doi din PSD, ca neica nimeni în drum, nu este decât o consecință a politicii duse de toți președinții partid în ultimii 10 ani și este recepționată de membri loiali și supuși tot ca o normalitate. Probabil că asistăm acum la un apogeu al unui model de leadership al cărui declin tocmai anticipez că a început. Trăim totuși în secolul XXI.
Criza candidaților la locale este tot o consecință a acestui tip de conducere. Dacă omori tot ce înseamnă competiție și îți aduni în jur doar oameni mai slabi și mai slugi decât tine, atunci de unde să mai scoată acum partidele oameni valoroși. Nu mai sunt. Nici măcar în eșalonul doi. Remarc cu tristețe un regres evident față de calitatea, entuziasmul și mai ales idealismul oamenilor politici de la începutul anilor 2000.
Drept consecință vom fi conduși în următorii 4 ani, cu mici excepții, la nivulul administrației publice ori de hoți (majoritatea dovediți) ori de oameni de partid din eșaloanele valorice doi și trei. Iar Parlamentarele vor aduce doar confruntarea între două partide mari PSD și PNL cu aceași gândire de tip partid-stat. De la ei nu am cum să aștept nicio schimbare.
Sfatul meu, dacă vreți schimbare, căutați-o altundeva și fiți voi înșivă schimbarea. Schimbarea acestei paradigme politice oricum nu se va produce înainte de alegerile 2020. Opinia mea cel puțin.