duminică, 30 martie 2014

Iohannis: "Discurs de stat?!" (Eveniment FNF la Sibiu)

Sunt mulți, care în lipsă de argumente concrete, încearcă să erodeze din imaginea omului politic de stat Klaus Iohannis aflat în plină ascensiune. Lângă aberațiile, prin care așa ziși Sibieni încercau să pună subb semnul întrebării realizările personale, principalul ”argument” utilizat este de genul ”Sibiul nu-i Bucureștiul”, sau ”Primăria nu-i Guvernul”. 

Dezbaterea organizată de fundația noastră (Friedrich-Naumann-Foundation for Freedom), unul dintre cele mai mari Think Thank-uri liberale, miercuri la Sibiu, a pus față în față pe președintele FNF, Dr. Wolfgang Gerhardt (președintele liberalilor germani între 1995/2001, președinte al FNF din 2006), pe directorul pentru politică exeterna a FNF, Dr. Ulrich Niemann, și alți directori FFN din Europa Centrală, de Est și din Regiunea Caucaziană cu Primvicepreședintele PNL Iohannis și cu Vicepreședinta ALDE Ramona Mănescu.

Dezbaterea a fost de un nivel înalt, și redau mai jos transcrierea, conform unui participant liberal Sibian a: ”cea mai bună declarație de politică externă auzită în ultimii săptămâni de la un politician român”.

Alocuțiunea lui K.I. n-a rămas neobservată nici de unii, și nici de alții: 




Ca și prime rezultate concrete după evenimentul de miercuri: FNF va invita conducerea PNL la Berlin la o întâlnire la nivel înalt între liderii liberali germani și cei din România; Sibiul va fi prezentat în cadrul unui evneiment FNF ca model de dezvoltare comunitară pentru orașele din Caucaz.

Mesajul domnului Klaus Iohannis, Primar al Sibiului şi Prim- vicepreşedinte al Partidului Naţional Liberal din România:
Am creat în administraţia europeană o tehnocraţie extreme de puternică, am neglijat în Europa, politica. Avem foarte mulţi politicieni, avem foarte puţină politică şi cred că am fost pe calea cea bună de a aluneca încet, dar sigur, înspre un mercantilism naiv în Uniunea Europeană. Pe de altă parte, putem să constatăm foarte uşor că politica pe care o avem în Europa se concentrează disproporţional de mult pe rezolvarea unor probleme economice şi de infrastructură generală, se concentrează foarte puţin pe politica externă, se concentrează relativ puţin pe satisfacerea unor cerinţe şi nevoi ale statelor naţionale. Această nivelare tehnocratică după părerea mea este o abordare care nu poate să ducă foarte departe. Practica ne-a dovedit că nici nu a dus foarte departe. Europa a intrat în recesiune, ca de obicei, datorită americanilor, doar că ei au ieşit…în schimb, nici acum, Europa nu a reuşit de fapt să ajungă într-o situaţie în care să spună că am ieşit din criza economică sau recesiune. Ceea ce a spus colega mea, doamna Ramona Mănescu, auzim de la aproape toţi politicienii, şi de la noi şi din altă parte, sunt lucruri foarte adevărate, şi care trebuie să ne dea de gândit. Ceea ce însă, în Europa, vorbesc la nivelul conducerii, nu la nivelul programelor operaţionale sectoriale, ceea ce ne lipseşte este leadership-ul. Politicieni avem destui, chiar politicieni foarte cunoscuţi, cu opinii foarte clare, dar nu avem un leadership european. Nici numirea unui preşedinte, nici numirea unui alt însărcinat cu afaceri externe nu au reuşit să creeze ceva care să ne scoată din această lipsă de leadership. În puţinele situaţii când Europa a trebuit să ia o poziţie faţă de ceva din afara Europei, am avut de regulă poziţii destul de şterse şi abordări mai degrabă de tipul « ce drăguţi sunteţi, toţi suntem prieteni, hai să facem un lucru bun », comportare bună, în sine umanistă, dar puţin naivă, după părerea mea. Dacă vedem cum alte entităţi abordează relaţiile externe, cred că cea mai puternică antiteză este între un paradox de abordare europeană, care spune că toţi suntem prieteni, şi abordarea Statelor Unite ale Americii care spun că toţi sunt duşmanii lor. Ultimele evenimente cu Crimeea, cu Ucraina, ne-au arătat că în forma în care există Uniunea Europeană acum, nu poate să aibă reacţii geopolitice şi nu are un concept geopolitic, ori aceste lucruri sunt extrem de grave pentru că uniunea din state, atât de mare şi atât de puternică economic este Uniunea Europeană.
S-a văzut că această abordare de «hai să fim cu toţii prieteni »  ne-a dus în situaţia în care economia europeană depinde într-o măsură nesănătos de mare de resursele ruseşti de care nu se poate lipsi de azi pe mâine, şi acest lucru, exact din ce am menţionat mai înainte, dintr-o cotată lipsă de viziune şi de plan geopolitic european. Uniunea Europeană trebuie să se vadă drept mult mai mult decât o uniune de state în care toată lumea vrea să aibă o viaţă liniştită, şi să fim toţi prieteni şi să ne asumăm modelul de putere mondială, lucru care necesită o opţiune geopolitică, un plan geopolitic cu o abordare în general mult mai politică şi mai puţin bazată doar pe decizii economice. Nu putem să pornim de la ideea că toată lumea acceptă democraţia europeană pe care noi o considerăm ca un lucru normal şi de dorit, trebuie să acceptăm pur şi simplu că foarte multe ţări, foarte multe religii şi foarte multe guverne văd funcţionarea ţărilor lor, foarte diferit şi atunci când vom înţelege că nu putem să exportăm nefiltrată democraţia europeană şi să admitem că există şi alte sisteme pe de altă parte, atunci poate vom avea, odată şi odată şi o abordare geopolitică care face sens şi care ne pune în situaţia să avem o politică externă europeană. Mi s-a părut de-a dreptul straniu să văd că în plină criză ucraineană, unii diplomaţi europeni chiar au crezut că pot merge în Ucraina să discute cu Ucraina, despre Ucraina, fără Rusia. A fost un eşec previzibil, nu a fost previzibil că va deveni un eşec aşa de mare şi reacţiile de tip « nu suntem de acord cu ce se întâmplă »  mi s-au părut extrem, extrem de slabe, au arătat că diplomaţia europeană, în general, nu a ţinut cont de evoluţia care se petrece în Rusia, a ignorat-o pur şi simplu, fiindcă ea a fost vizibilă, poate nouă mai uşor, că suntem mai aproape şi mai păţiţi. Şi poate totuşi nu-i rău… Nimic nu uneşte mai mult decât un duşman comun, nu ni l-am dorit, nu este bine, dar poate ne ajută să facem următorul pas în consolidarea Uniunii Europene.
Vă mulţumesc! ”

duminică, 26 ianuarie 2014

Voi cunoașteți ”socialiști capitaliști”?

Azi citind de pe unul din blogurile pe care le urmăresc cu regularitate (www.logec.ro), mi-a sărit în ochi acest citat:”...nu am văzut pe nimeni care să trăiască exclusiv din surse private și în același timp să susțină socialismul”, chiar așa, cunoașteți un socialist care trăiește exclusiv din surse private? Adică să nu fie în niciun fel abonat la stat? Eu am stat să mă gândesc și nu mi-a venit în cap nimeni. Oricum eu rămân la părerea mea, o țară care o rămas încă prizoniera unor obiceiuri din epoca comunistă, nu poate să se salveze decât prin soluții de dreapta. Cel puțin încă vreo 20 de ani de acum încolo.

miercuri, 1 ianuarie 2014

Pe scurt despre 2013 și despre anul care vine

Retrospectiv văzut 2013 a fost unul din acei ani buni care rămân memorabili. A fost anul în care am călătorit mult și peste tot am întâlnit oameni și idei care m-au îmbogățit. Am fost în cadrul unei serii de conferințe pe componenta socială a Strategiei Dunărene la Ruse (Bulgaria), la Ulm (Germania), la Osijek (Croația) și la Novi Sad (Serbia). Drumul m-a mai dus la Oberhausen și Dortmund pe post de referent, iar cele două vizite memorabile în calitate de traducător la Berlin înainte de alegerile parlamentare la sediul central al CDU, la Parlament sau la Guvern rămân de referință. Am mai pus un City Break în regie proprie de 5 zile la Roma iar noul job m-a dus la sfârșit de an la Chișinău și pentru 3 săptămâni la Sofia. În țară n-a lipsit concediul din Deltă și șansa m-a făcut să fiu ghid pentru 10 și apoi 7 zile cu turiști germani prin țară. Chiar avem o țară frumoasă. Toate pozele pe profilul de pe FB.

Profesional a fost un an cu de toate, turism, traduceri, ONG, proiecte sociale, distribuție, iar de la începutul lui noiembrie a devenit oficial: M-am întors la ”prima mea iubire” liberalismul și Fundația
Friedrich Naumann pentru Libertate. Îmi amintesc și acum, când m-a sunat în 2000 directorul de atunci al fundației Dr. John, după ce îi luasem un interviu pentru ziar și discutasem mai multe cu el, în traducere suna cam așa: ”Dl. Wagner, nu știu dacă Vă dați seama, dar în gândire sunteți un liberal, nu v-ar interesa să lucrați pentru noi?”. Așa a început o colaborare care a durat cam până la sfârșitul lui 2005 (sumarul pe www.liberals.ro) în paralel am lucrat redactor de ziar. În 2005 fundația și-a mutat sediul pentru Europa Centrală și de Est la Sofia iar colaborarea a încetat. Acum s-a decis redeschiderea unui birou la București, ceea ce se va întâmpla la mijlocul lui ianuarie iar eu am fost ales coordonatorul de proiecte pentru România și Moldova.

Jocurile pentru 2014 par deci făcute, pe de-o parte voi avea acest nou job, pe de alta parte voi continua să încerc să ajut la dezvoltarea și sprijinirea proiectelor sociale. Pe termen scurt, intenționez să aduc conferința anuală a tuturor directorilor regionali ai fundației din centrul și estul Europei la Sibiu, ceea ce ar fi un lucru extraordinar pentru orașul nostru. Pe termen mediu, crearea unei școli liberale de bună guvernare și administrație publică la Sibiu este un gând care mă preocupă mai de mult și cred că merită urmărit și pus în aplicare. Iar în primăvară mă așteaptă provocarea și plăcerea unei conferințe internaționale pe probleme sociale și Strategia Dunăreană la Tulcea. În rest vedem ce surprize mai rezervă anul, pentu că nu-i așa? ”Nu aduce anul ce aduce ceasul”!

Un An Nou cât mai bun Vă doresc și Vouă și bineînțeles ”ceasuri” cât mai bune :)