Înainte să trag linie cu anul acesta, și așa de încălzire, dacă tot n-am scris de mult, m-am gândit să recomand o carte, dacă tot mi-a picat în mână. De fapt am primit-o la un seminar, unde am fost invitat pe post de referent iar ”onorariul” primit își face, acum după lecturare, toți banii.
Este o carte excepțională despre succes, despre cum s-a făurit succesul, despre contextul în care se făurește succesul, cu exemple, cu analize, statistici, grafice și povești de viață. Vorbește și analizează succesul Beatles, despre Bil Gates, despre contextul cultural etc. Despre importanța educației și rolul ei la crearea succesului.
Pe mine cel puțin m-a fascinat această carte. O recomand oricui, dar poate în primul rând părinților care doresc să le ofere copiilor o șansă în plus în viață pe calea succesului.
Cartea se numește Excepționalii este scrisă de Malcolm Gladwell apărută în editura publica.ro. La un moment dat o voi reciti.
Despre Gladwell, revista Time îl includea în 2005 în topul celor mai influente 100 de persoane don lume, și în 2011 era pe locul 10 din Top 50 bussiness thinkers din lume. Cumva omul mi-a scăpat până acuma, dar cartea asta chiar mi-a plăcut, așa că recomand mai departe călduros.
sâmbătă, 28 decembrie 2013
marți, 22 octombrie 2013
Voi Vă faceți asigurare privată de sănătate când plecați din țară?
Pentru că ne pregătim de un City Break m-a dus gândul să (ne) fac asigurări medicale pe perioada scurtă de 4 zile. Tinând cont că anul ăsta m-am perindat prin tot felul de tăți UE și non-UE practic până acum nici nu mi-a trecut prin cap să-mi fac. La urma urmei suntem asigurați prin cardul european de sănătate. Nu?
Păi da și nu, aflu eu azi. Trecem peste povestea cu obținerea lui (eu mă duc așa cam pe 3 ianuarie acolo, când nu-i nimeni și se depune totul ușor, în rest îmi mențin părerea că CJAS Sibiu este cea mai prost organizată instituție din Sibiu - un fel de bătaie de joc la adresa cetățeanului -, noroc că asigurarea obligatorie de sănătate s-a mutat la fisc).
Aflu o poveste de la cea care mi-a făcut asigurarea, de fapt îmi făcusem și RCA-ul și așa mi-a venit idea, cum că soțul ei, șofer de TIR a fost bolnav, a trebuit să-și achite factura iar statul nostru i-a decontat cam 40% din valoare conform tarifelor de la noi din țară pentru serviciile respective.
Pe când, când ești asigurat, casele se decontează între ele, și tu nu trebuie să plătești nimic. Asta îmi spusese doamna. Oricum o asigurare pe 4 zile m-a costat 18 RON. decât pe mâna statului nostru.....
Dar povestea asta chiar m-a pus pe gânduri. Voi ce părere aveți?
Păi da și nu, aflu eu azi. Trecem peste povestea cu obținerea lui (eu mă duc așa cam pe 3 ianuarie acolo, când nu-i nimeni și se depune totul ușor, în rest îmi mențin părerea că CJAS Sibiu este cea mai prost organizată instituție din Sibiu - un fel de bătaie de joc la adresa cetățeanului -, noroc că asigurarea obligatorie de sănătate s-a mutat la fisc).
Aflu o poveste de la cea care mi-a făcut asigurarea, de fapt îmi făcusem și RCA-ul și așa mi-a venit idea, cum că soțul ei, șofer de TIR a fost bolnav, a trebuit să-și achite factura iar statul nostru i-a decontat cam 40% din valoare conform tarifelor de la noi din țară pentru serviciile respective.
Pe când, când ești asigurat, casele se decontează între ele, și tu nu trebuie să plătești nimic. Asta îmi spusese doamna. Oricum o asigurare pe 4 zile m-a costat 18 RON. decât pe mâna statului nostru.....
Dar povestea asta chiar m-a pus pe gânduri. Voi ce părere aveți?
duminică, 20 octombrie 2013
Un raport util despre sistemul de stat în domeniul protecției copilului
Nu știu ce faceți voi pe facebook, dar pentru mine este un fel de revistă a presei ”altfel”. Nu petrec socializând foarte mult ci urmărind postările (linkurile) ce dau plus valoare informației publice sau luată din canale gen ziare.com
Așa am dat din întâmplare într-o postare a cuiva (cu care nu eram încă prieten) unde era menționată o amică (cu care eram prieten) de un raport ”beton” despre situația protecției copilului în România în instituțiile de stat. Raportul ăsta e cam cât un program de guvernare pe subiectul acesta. Foarte bine documentat și mai ales ușor de înteles.
Făcând parte dintr-o rețea de dezvoltatori de proiecte sociale care la rândul ei e membră într-o rețea de ONG-uri sociale, zica eu, că acest raport trebuie citit de toți care se ocupă cu protecția și educația copilului.
Așa că aici linkul cu sursa:
http://www.copii.ro/files2/Raport%20final%20studiu%20conclusiv.pdf
Așa am dat din întâmplare într-o postare a cuiva (cu care nu eram încă prieten) unde era menționată o amică (cu care eram prieten) de un raport ”beton” despre situația protecției copilului în România în instituțiile de stat. Raportul ăsta e cam cât un program de guvernare pe subiectul acesta. Foarte bine documentat și mai ales ușor de înteles.
Făcând parte dintr-o rețea de dezvoltatori de proiecte sociale care la rândul ei e membră într-o rețea de ONG-uri sociale, zica eu, că acest raport trebuie citit de toți care se ocupă cu protecția și educația copilului.
Așa că aici linkul cu sursa:
http://www.copii.ro/files2/Raport%20final%20studiu%20conclusiv.pdf
joi, 17 octombrie 2013
Opțiunea mea de dreapta
Cine mă cunoaște știe că întotdeauna am fost de dreapta și până și în forumul german eram ”liberalul din forum”. În timp, lucrurile poate s-au mai nuanțat un pic. Criza m-a învățat că neoliberalismul are limitele lui. Liberalismul pur poate avea și nuanțe social-liberale, iar să gândești verde nu mai este doar apanajul stângii verzi. Dar undeva dacă privesc în spate meseriile care le-am practicat, toate sunt tradițional liberale, iar gândirea mea reflectă tot valorile fundamentale liberale.
Nu demult, eram într-o companie selectă de social-democrați germani pe plaiurile noastre care mi-au ”acceptat opțiunea politică” mai ales în urma argumentului: ”După 40 de ani de comunism nu poți fi decât de dreapta în țara asta.”
Am sentimentul că argumentul acesta devine tot mai de actualitate. Taxe mai mari, amenzi mai mari, cenzura practicată la început cu Roșia Montană, controlul tot mai apăsat al statului...un pic din ”școala lui Năstase” adie și dinspre Ponta. Iar vechile mentalități și metehne au fost transmise mai departe iar predicția lui Brucan se infirmă cu fiecare an ce trece: Au trecut mai mult de 20 de ani de la Revoluție și în ciuda progreselor remarcabile tot n-am ajuns unde speram în 1989 să ajungem.
Astfel că, înainte ca dreapta să se repoziționeze, în primul rând, trebuie, ca după fiecare ciclu de 20 de ani, să se reașeze și valorile: LIBERTATE, STAT MINIMAL, PROPRIETATEA PRIVATĂ, RETRAGEREA STATULUI DIN ECONOMIE, MERITOCRAȚIE sunt doar câteva din temele liberale devenite din nou de actualitate.
Am luat o opțiune serioasă să contribui la un astfel de proiect de promovare a valorilor liberale. Mai mult Vă spun când lucrurile sunt și parafate.
Nu demult, eram într-o companie selectă de social-democrați germani pe plaiurile noastre care mi-au ”acceptat opțiunea politică” mai ales în urma argumentului: ”După 40 de ani de comunism nu poți fi decât de dreapta în țara asta.”
Am sentimentul că argumentul acesta devine tot mai de actualitate. Taxe mai mari, amenzi mai mari, cenzura practicată la început cu Roșia Montană, controlul tot mai apăsat al statului...un pic din ”școala lui Năstase” adie și dinspre Ponta. Iar vechile mentalități și metehne au fost transmise mai departe iar predicția lui Brucan se infirmă cu fiecare an ce trece: Au trecut mai mult de 20 de ani de la Revoluție și în ciuda progreselor remarcabile tot n-am ajuns unde speram în 1989 să ajungem.
Astfel că, înainte ca dreapta să se repoziționeze, în primul rând, trebuie, ca după fiecare ciclu de 20 de ani, să se reașeze și valorile: LIBERTATE, STAT MINIMAL, PROPRIETATEA PRIVATĂ, RETRAGEREA STATULUI DIN ECONOMIE, MERITOCRAȚIE sunt doar câteva din temele liberale devenite din nou de actualitate.
Am luat o opțiune serioasă să contribui la un astfel de proiect de promovare a valorilor liberale. Mai mult Vă spun când lucrurile sunt și parafate.
duminică, 13 octombrie 2013
Newsletter în limbile română și germană (scris de mine), dar cum îl încarc pe net?
Chiar mă întreba nu de mult Răzvan Marcu (vezi aici) la emisiunea sa, dacă mă întorc în presă. Pe loc i-am răspuns atunci că nu se știe niciodată. De fapt nu am plecat niciodată cu adevărat. Ori mai scriu pe blog, ori mai scot prin job-ul meu de dezvoltator de proiecte sociale câte un Newsletter în germană pe care după aia îl adaptez în română.
Singurul lucru pe care mai trebuie să-l descâlcesc este, cum încarc un pdf sau de fapt unde îl încarc ca să dau link pentru descărcare ca să fie disponibil și de pe blogul acesta. Accept (aștept) orice sugestii.
P.S. Urmând sugestia lui Robert Paskuj le-am încărcat pe net. Ultimul Newsletter este disponibil aici:
http://www.academia.edu/4825096/Newsletter_Reteaua_Sociala_Diakonia_nr.4_
Singurul lucru pe care mai trebuie să-l descâlcesc este, cum încarc un pdf sau de fapt unde îl încarc ca să dau link pentru descărcare ca să fie disponibil și de pe blogul acesta. Accept (aștept) orice sugestii.
P.S. Urmând sugestia lui Robert Paskuj le-am încărcat pe net. Ultimul Newsletter este disponibil aici:
http://www.academia.edu/4825096/Newsletter_Reteaua_Sociala_Diakonia_nr.4_
Mașina germană vs. cea spaniolă (accident fără urmări)
Azi după masă la un stop în Tg. Mureș intră unul in mine de au sărit toate. Fără centură ne trezeam cu capul în parbriz. Până și radioul a sărit din lăcașul său. Deja înjurasem. La cum intrase albanezul (era din Alba) în mine, eram sigur că bara și stopurile din spate sunt praf.
Mă dau jos și surpriză. Bara mea (de plastic) avea una două zgârieturi în plus, era sărită din lăcaș, dar câțiva pumni au rezolvat situația. Amicul neatent în schimb cu farurile cam praf, masca praf, capota îndoită serios.
Eu cu un Passat din 1997 el cu un Seat mai nou. Când mecanicii spun că după 2000 nu se mai fac mașini de serie de calitate, se pare că au mare dreptate...
Mă dau jos și surpriză. Bara mea (de plastic) avea una două zgârieturi în plus, era sărită din lăcaș, dar câțiva pumni au rezolvat situația. Amicul neatent în schimb cu farurile cam praf, masca praf, capota îndoită serios.
Eu cu un Passat din 1997 el cu un Seat mai nou. Când mecanicii spun că după 2000 nu se mai fac mașini de serie de calitate, se pare că au mare dreptate...
duminică, 29 septembrie 2013
Lecția poloneză (a regionalizării)
La cât am prins din interviul de la TVR cu Elzbieta Bienkowska, Ministrul Dezvoltarii Regionale in Polonia, am remarcat două aspecte, importante:
1. Tânăra doamnă ministru este în funcție de 6 (șase) ani! Asta în timp ce la noi cam fiecare ministru nu numai că rar își termină mandatul, dar se mai și consideră un fel de Mesia care trebuie să aducă ”adevărata” reformă.......
2. Afirmațiile dânsei referitoare la crearea regiunilor:
1. Tânăra doamnă ministru este în funcție de 6 (șase) ani! Asta în timp ce la noi cam fiecare ministru nu numai că rar își termină mandatul, dar se mai și consideră un fel de Mesia care trebuie să aducă ”adevărata” reformă.......
2. Afirmațiile dânsei referitoare la crearea regiunilor:
În ceea ce priveşte regiunile, Elżbieta Bieńkowska spune că Polonia, o ţară cu 40 de milioane de locuitori, a optat iniţial pentru doar 8 regiuni, apoi s-a ajuns la 12 regiuni, iar în prezent există 16 regiuni. Un număr mare, spune oficialul polonez, care consideră că 12 ar fi fost un număr potrivit.
"Cea mai bună soluţie ar fi fost cu 12 [regiuni, n. red]. Deoarece, cu cât sunt mai mari, cu atât pot concura mai bine pe piaţa europenă, nu între ele. Sfătuiesc pe toată lumea sa aibă regiuni puternice. Numai aşa pot fi vizibile pe harta Europei".
Sursa și interviul de pe TVR: aici.
Dacă vreți să aflați cum au obținut Polonezii 68 de Miliarde de Euro de la UE, citiți interviul de pe Adevărul aici. Merită.
marți, 17 septembrie 2013
Ofer doritori 2 cartele Vodafone gratis. Vezi cum au fost obținute....
Mai intereseantă e povestea cum le-am obținut. Câștigate la promoția Coca-Cola am încercat să și intru în posesia lor:
Ma duc odată: Păi n-avem, veniți joi după 12,00 la noi sau miercuri după 12,00 în Piața Mare.
Miercuri spre 13,00: Încă n-au sosit, peste o oră.
Mai aveam treabă în zonă, mă intorc peste o oră: Păi peste o oră....
Acum sincer, eu am ceva mai bun de făcut decât să umblu după cevsa ce oricum n-am nevoie, dar așa de principiu, că am câștigat ceva am insistat...
Mă duce drumul iar joi pe centru. Ajung la primul loc: Nu cred că mai primim.....
Mă întorc în Piața Mare: Am primit ieri (sic!) o sută, dar s-au epuizat toate.
Acum fiind vorba de principiu și deja de mult prea mult timp consumat pentru nimic reacționez cetățenește: Dar condică de reclamații aveți?
Fata face ochii cât cepele, surprinsă, găsește totuși replica: Hai domnule, chiar așa?
Eu insist: Chiar Vă rog, să-mi dați o condică sau un formular de reclamații.....
La care colegul de la alt desk scoate ca din minune din sertar două cartele și mi le oferă cu motivația că un alt client n-a venit să le ridice.......
P.S. Calitatea promoției celor 2 companii nu o mai comentăm. În schimb am de oferit gratis două cartele cu minute in valoare de 6 Euro conform principiului primul venit primul servit.
Ma duc odată: Păi n-avem, veniți joi după 12,00 la noi sau miercuri după 12,00 în Piața Mare.
Miercuri spre 13,00: Încă n-au sosit, peste o oră.
Mai aveam treabă în zonă, mă intorc peste o oră: Păi peste o oră....
Acum sincer, eu am ceva mai bun de făcut decât să umblu după cevsa ce oricum n-am nevoie, dar așa de principiu, că am câștigat ceva am insistat...
Mă duce drumul iar joi pe centru. Ajung la primul loc: Nu cred că mai primim.....
Mă întorc în Piața Mare: Am primit ieri (sic!) o sută, dar s-au epuizat toate.
Acum fiind vorba de principiu și deja de mult prea mult timp consumat pentru nimic reacționez cetățenește: Dar condică de reclamații aveți?
Fata face ochii cât cepele, surprinsă, găsește totuși replica: Hai domnule, chiar așa?
Eu insist: Chiar Vă rog, să-mi dați o condică sau un formular de reclamații.....
La care colegul de la alt desk scoate ca din minune din sertar două cartele și mi le oferă cu motivația că un alt client n-a venit să le ridice.......
P.S. Calitatea promoției celor 2 companii nu o mai comentăm. În schimb am de oferit gratis două cartele cu minute in valoare de 6 Euro conform principiului primul venit primul servit.
joi, 12 septembrie 2013
Roșia Montană, un caz tipic de țară emergentă
Nu vreau să intru în polemicile cu Roșia Montană (că deja se împarte firul în patru pentru a se pierde esențialul), și dacă pentru mult timp nu am avut o opinie în timp am căpătat una. Cine mi-a urmărit postările și mai ales share-urile pe facebook știe.
Dincolo de de tot ce înseamnă Roșia Montană cu moșternirea ei culturală, istorică și problematica mediului, ne confruntăm cu un caz tipic de țară emergentă (fostă bananieră la începutul anilor 90, iar tentativa de spoliere a început prin 1997, dacă nu mă înșel), unde o putere mare (în cazul acesta SUA, putea fi și Rusia, mai nou China) vine să expolieze un stat emergent de resursele sale naturale. Sunt pline manualele de geopolitică cu exemple în care SUA a acționat în astfel de cazuri în America de Sud, și mai ales cum pune presiune pe un guvern,npe polticieni și dacă interesul o cere, răstoarnă chiar guverne, trimite așa-numiți asasini economici etc. Dacă e să-l credem pe Dominque Strauss-Kahn, Statele Unite chiar au nevoie disperată de aur. Dar aici deja ajungem la teorie conspirativă.
Undeva sunt sigur ca reprezentanții SUA au pus presiune pe Victor Ponta în chestiunea asta, de unde a rezultat și dansul lui pe sârmă. Dar pe bune, când ai un program electoral unde afirmi cu subiect și predicat una, și ești investit în baza lui cu votul, și după care faci alta.....vei cam deconta electoral toată povestea.
De aici de fapt și toată enervarea mea. Parcă după pasul 2007 m-am săturat de statutul astă de țară emergentă cu politicieni de mână a doua, care acționează cum bate vântul, și după buzunarele lor (vezi cazul Șova și mama) fără viziune pe termen mediu și scurt unde vor să ducă țara asta. Dacă te uiți de exemplu cum își gestionează Norvegia resursele și ce am făcut și facem noi cu ele.... și la ce politicieni avem. Oricum le recomand să mai citească, de ex.: http://www.polirom.ro/catalog/carte/viitorul-libertatii-democratia-neliberala-in-statele-unite-ale-americii-si-in-lum-3492/, sau http://www.polirom.ro/catalog/carte/lumea-a-doua-imperii-si-influenta-in-noua-ordine-global-3189/.
Oricum Roșia Montană și dezbaterea despre câinii vagabonzi a arătat un lucru: Generația de după mine, cea care n-a prins nimic din comunism, a devenit politică, a devenit activă, are idealuri, opinii și sancționează derapajele. Sper să rămână așa.
Dincolo de de tot ce înseamnă Roșia Montană cu moșternirea ei culturală, istorică și problematica mediului, ne confruntăm cu un caz tipic de țară emergentă (fostă bananieră la începutul anilor 90, iar tentativa de spoliere a început prin 1997, dacă nu mă înșel), unde o putere mare (în cazul acesta SUA, putea fi și Rusia, mai nou China) vine să expolieze un stat emergent de resursele sale naturale. Sunt pline manualele de geopolitică cu exemple în care SUA a acționat în astfel de cazuri în America de Sud, și mai ales cum pune presiune pe un guvern,npe polticieni și dacă interesul o cere, răstoarnă chiar guverne, trimite așa-numiți asasini economici etc. Dacă e să-l credem pe Dominque Strauss-Kahn, Statele Unite chiar au nevoie disperată de aur. Dar aici deja ajungem la teorie conspirativă.
Undeva sunt sigur ca reprezentanții SUA au pus presiune pe Victor Ponta în chestiunea asta, de unde a rezultat și dansul lui pe sârmă. Dar pe bune, când ai un program electoral unde afirmi cu subiect și predicat una, și ești investit în baza lui cu votul, și după care faci alta.....vei cam deconta electoral toată povestea.
De aici de fapt și toată enervarea mea. Parcă după pasul 2007 m-am săturat de statutul astă de țară emergentă cu politicieni de mână a doua, care acționează cum bate vântul, și după buzunarele lor (vezi cazul Șova și mama) fără viziune pe termen mediu și scurt unde vor să ducă țara asta. Dacă te uiți de exemplu cum își gestionează Norvegia resursele și ce am făcut și facem noi cu ele.... și la ce politicieni avem. Oricum le recomand să mai citească, de ex.: http://www.polirom.ro/catalog/carte/viitorul-libertatii-democratia-neliberala-in-statele-unite-ale-americii-si-in-lum-3492/, sau http://www.polirom.ro/catalog/carte/lumea-a-doua-imperii-si-influenta-in-noua-ordine-global-3189/.
Oricum Roșia Montană și dezbaterea despre câinii vagabonzi a arătat un lucru: Generația de după mine, cea care n-a prins nimic din comunism, a devenit politică, a devenit activă, are idealuri, opinii și sancționează derapajele. Sper să rămână așa.
miercuri, 4 septembrie 2013
Sinuciderea Madalinei Manole si ciudatele ei efecte la Letea
Drumul meu m-a dus anul acesta si la Letea. E o intreaga poveste sa ajungi acolo, dar pentru cine iubeste genul asta de deplasari, merita. Am avut parte de toate: Plimbare cu barca, cu microbuzul, un pic de Safari cu minori la volan, masa buna bogata cu peste, rachiu, vin si niste gogosi minunate la C.A.Rosetti si mai ales de multe povesti locale.
Deci ce are Letea cu Madalina Manole? Simplu. Povestea vine de la ghidul nostru, pasionat vanator amator, care ne-a explicat pe langa toate urmele de animale intalnite pe drum si marea lor durere: Padurea Letea a ramas in ultimii ani fara caprioare si animale salbatice mici, pentru ca le-au sfasiat hienele. Nici acestea nu au voie sa fie omorate, fiind protejate de lege. Ele s-au inmultit si au facut prapad atacand inclusiv animalele domestice ale localnicilor (si asa putini) de pe insula, ce are vreo 36 km in lungime. Vorbind de C.A. Rosetti, acesta numara 123 de locuitori, iar cel mai mic sat vreo 12 locuitori vara si 8 iarna.
Acum satenii s-au mai aparat de hiene otravindu-le cu substanta cu care s-a sinucis cunoscuta cantareata. Dar in urma gestului mediatizat, s-a dat cu interzis la magazin. Asadar hienele s-au inmultit din nou in voie. Ultima speranta a localnicilor sta in omniprezentul premier Ponta. Da, pentru ca omul vizitase privat, singurel si incognito, zona, si i s-au plans localnicii de situatie. Le-a promis ca da liber la puscat hiene. Macar la alea patrupede sa le dea voie, daca cu cele bipede oricum nu razbeste.
O sa intreb la anul, daca mai ajung pana acolo, ce s-a rezolvat. Uite si niste poze mai jos din Letea si excursia pe Dunare cu plecare din Sulina si intoarcere tot acolo (vreo 7 ore). Hiene n-am intalnit pe drum, in schimb vestitii cai salbaticiti si un stejar tinerel la vreo 650 de ani.
Deci ce are Letea cu Madalina Manole? Simplu. Povestea vine de la ghidul nostru, pasionat vanator amator, care ne-a explicat pe langa toate urmele de animale intalnite pe drum si marea lor durere: Padurea Letea a ramas in ultimii ani fara caprioare si animale salbatice mici, pentru ca le-au sfasiat hienele. Nici acestea nu au voie sa fie omorate, fiind protejate de lege. Ele s-au inmultit si au facut prapad atacand inclusiv animalele domestice ale localnicilor (si asa putini) de pe insula, ce are vreo 36 km in lungime. Vorbind de C.A. Rosetti, acesta numara 123 de locuitori, iar cel mai mic sat vreo 12 locuitori vara si 8 iarna.
Acum satenii s-au mai aparat de hiene otravindu-le cu substanta cu care s-a sinucis cunoscuta cantareata. Dar in urma gestului mediatizat, s-a dat cu interzis la magazin. Asadar hienele s-au inmultit din nou in voie. Ultima speranta a localnicilor sta in omniprezentul premier Ponta. Da, pentru ca omul vizitase privat, singurel si incognito, zona, si i s-au plans localnicii de situatie. Le-a promis ca da liber la puscat hiene. Macar la alea patrupede sa le dea voie, daca cu cele bipede oricum nu razbeste.
O sa intreb la anul, daca mai ajung pana acolo, ce s-a rezolvat. Uite si niste poze mai jos din Letea si excursia pe Dunare cu plecare din Sulina si intoarcere tot acolo (vreo 7 ore). Hiene n-am intalnit pe drum, in schimb vestitii cai salbaticiti si un stejar tinerel la vreo 650 de ani.
luni, 12 august 2013
Ati facut update la S2? (pt posesori Samsung Galaxy S2)
Zilele trecute am avut de luat un Handsfree pentru S2-ul meu. De ala cu fir si casti, ca sunt mai "old fashion", si parca inca nu vreau de ala cu bluetooth. L-am testat pe loc, la care imi spune vanzatorul, ca neaparat sa-i dau upgrade la firmware, dupa ce mi-a vazut ecranul. Samsung are un fel de soft bun pentru toate smartphone-urile sale - KIES - care iti face tot, dupa ce il conectezi.
Ieri seara mi-am amintit, l-am concetat la laptop, dat drumul la Kies, m-a anuntat ca exista versiune nopua de sistem de operare, dat ok peste tot, instalat in vreo 20 de minute si.....surpiza. Ma trezesc cu S2-ul meu transformat in S3. Adica cam toate functiile de pe S3. Culorile misto, totul la HD, merge mai rapid. De parca a renascut telefonul. De fapt mi-a instalt noul sistem de operare de la android. Totul perfect in afară că mi-a șters calendarul cu planificările......
Ieri seara mi-am amintit, l-am concetat la laptop, dat drumul la Kies, m-a anuntat ca exista versiune nopua de sistem de operare, dat ok peste tot, instalat in vreo 20 de minute si.....surpiza. Ma trezesc cu S2-ul meu transformat in S3. Adica cam toate functiile de pe S3. Culorile misto, totul la HD, merge mai rapid. De parca a renascut telefonul. De fapt mi-a instalt noul sistem de operare de la android. Totul perfect in afară că mi-a șters calendarul cu planificările......
miercuri, 10 iulie 2013
BAC-ul din nou, bată-l vina (sau: Îngrijorarea domnului ex ministru Miclea)
Dacă m-am săturat de un subiect, este de cel al bacalaureatului, și chiar mă lasă rece toată povestea cu DNA-ul, șpaga și etc. Ce mă enervează este că toți deștepții (politicieni, presari, cadre didactice, privitori de pe margine etc.) nu înțeleg un singur lucru: NU TOATĂ LUMEA TREBUIE SĂ IA BAC-ul! De fapt poate vreo 50%. Eu consider și procentul ăsta mult exagerat.
Doar Ceașescu vroia asta pentru că în frustrarea sa de origine țărănească BAC-ul însemna pe vremea copilăriei sale ceva extraordinar. Deci, în consecință, toată clasa proletară trebuia să aibe un bacalaureat. Astfel spre sfârșitul anilor 80 cifrele de promovabilitate erau conforme raportărilor vremii și aproape toți treceau de examenul final de promovare. Erau câțiva analfabeți unde nici regimul nu mai putea face nimic. Fenomenul s-a perpetuat și după 1990 pentru ca să ajungem acum câțiva ani (nu cunosc acum situația exactă) ca pentru fiecare absolvent de liceu să existe un loc la facultate (cu sau fără plată). În consecință fiecare dobitoc semi-analfabet cu BAC și cu bani în buzunar putea să termine o facultate (cu sau fără licență). Astfel am ajuns ca la noi pentru o serie de joburi, unde în străinătate se cere o școală profesională de specialitate, la noi se cer studii superiorare: De ex. secretară, receptioneră, agent vânzări etc.
Prin asta înteleg că un absolvent de profesională de 12 clase din străinătate este mai bine pregătit decât un absolvent de facultate din România după 15 ani de școală. Sic!
De fapt fudulia lui Ceașescu s-a perpetuat în rândul fiecărei familii: ”Pâi cum să n-aibe BAC-ul odrasla iubită?” De fapt BAC-ul nu face decât să-ți acorde dreptul să intri la facultate. Până și această piedică au încercat anumite universități s-o eludeze. Mai țineți minte când Androneasca a introdus SAM-urile (Școlile de Arte și Meserii) ce insucces au avut și n-a vrut nimeni să se înscrie la ele? A fost (poate) singurul demers corect al ei la vremea respectivă.
Industria germană din România se plânge de lipsa personalului calificat de la locul de muncă. Vin și cu un concept ”revoluționar” pe care începem să-l preluăm (doar e model nemșesc), se intră în parteneriate cu Ministerul Educației, avem deja școli la Brașov (industrie) și Făgăraș (servicii), se cheamă ”Duale Ausbildung”, adică educație în sistem dual, și este la urma urmei exact ce se făcea pe vremea lui Ceaușuscu în profesionale: Ăia de la agricolă erau duși la fermă și aia de la mecanică mergeau la combinat și la întreprinderea mecanică. Și după ce terminau știau să țină un ciocan, o daltă și să lucre la strung. După care puteau să se angajeze în uzină. Simplu, nu?
În contextul lipsei de meseriași în țară și de inflație de absolvenți de facultate, care nu știu nimic, eu zic că ar fi bine dacă doar 30% ar lua bacul și restul s-ar orienta din start spre meserii. Asta ca să răspund îngrijorarii prăpăstioase a domnului fost Ministru al Educației Miclea. Chiar Vă rog să citiți aici. A fost articolul care m-a determinat să scriu această postare.
Doar Ceașescu vroia asta pentru că în frustrarea sa de origine țărănească BAC-ul însemna pe vremea copilăriei sale ceva extraordinar. Deci, în consecință, toată clasa proletară trebuia să aibe un bacalaureat. Astfel spre sfârșitul anilor 80 cifrele de promovabilitate erau conforme raportărilor vremii și aproape toți treceau de examenul final de promovare. Erau câțiva analfabeți unde nici regimul nu mai putea face nimic. Fenomenul s-a perpetuat și după 1990 pentru ca să ajungem acum câțiva ani (nu cunosc acum situația exactă) ca pentru fiecare absolvent de liceu să existe un loc la facultate (cu sau fără plată). În consecință fiecare dobitoc semi-analfabet cu BAC și cu bani în buzunar putea să termine o facultate (cu sau fără licență). Astfel am ajuns ca la noi pentru o serie de joburi, unde în străinătate se cere o școală profesională de specialitate, la noi se cer studii superiorare: De ex. secretară, receptioneră, agent vânzări etc.
Prin asta înteleg că un absolvent de profesională de 12 clase din străinătate este mai bine pregătit decât un absolvent de facultate din România după 15 ani de școală. Sic!
De fapt fudulia lui Ceașescu s-a perpetuat în rândul fiecărei familii: ”Pâi cum să n-aibe BAC-ul odrasla iubită?” De fapt BAC-ul nu face decât să-ți acorde dreptul să intri la facultate. Până și această piedică au încercat anumite universități s-o eludeze. Mai țineți minte când Androneasca a introdus SAM-urile (Școlile de Arte și Meserii) ce insucces au avut și n-a vrut nimeni să se înscrie la ele? A fost (poate) singurul demers corect al ei la vremea respectivă.
Industria germană din România se plânge de lipsa personalului calificat de la locul de muncă. Vin și cu un concept ”revoluționar” pe care începem să-l preluăm (doar e model nemșesc), se intră în parteneriate cu Ministerul Educației, avem deja școli la Brașov (industrie) și Făgăraș (servicii), se cheamă ”Duale Ausbildung”, adică educație în sistem dual, și este la urma urmei exact ce se făcea pe vremea lui Ceaușuscu în profesionale: Ăia de la agricolă erau duși la fermă și aia de la mecanică mergeau la combinat și la întreprinderea mecanică. Și după ce terminau știau să țină un ciocan, o daltă și să lucre la strung. După care puteau să se angajeze în uzină. Simplu, nu?
În contextul lipsei de meseriași în țară și de inflație de absolvenți de facultate, care nu știu nimic, eu zic că ar fi bine dacă doar 30% ar lua bacul și restul s-ar orienta din start spre meserii. Asta ca să răspund îngrijorarii prăpăstioase a domnului fost Ministru al Educației Miclea. Chiar Vă rog să citiți aici. A fost articolul care m-a determinat să scriu această postare.
vineri, 31 mai 2013
Forumul German din Sibiu se întărește cu o nouă generație
Au între 30 si puțin peste 40 de ani, se simt tineri și plini de energie, sunt toți bine așezați la casele lor, venitul este peste cel mediu, unii au emigrat și s-au întors pentru a conduce afaceri sau la cârma unor înteprinderi germanofone, alții și-au croit, la fel, de aici o carieră în viață. Au deja o bogată experiență în domeniul pe care îl conduc iar funcțiile sau performanțele economice dovedesc asta și ce este important, vor să se implice, să schimbe - aici și nu altundeva - lucrurile în bine. Nu s-ar înscrie în niciun partid politic, dar pot avea o opțiune.
Vorbesc despre tinerii germani, activi la Sibiu, ceva mai puțin vizibili, dar pe care îi unește apartenența la o limbă, cultură și civilizație. Forumul German din Sibiu, le-a oferit săptămâna aceasta cadrul și o primă posibilitate să se întâlnească. Au fost prezente aproximativ 20 de persoane, discuțiile au fost bune, relaxate, iar în iunie va fi o următoare întâlnire, și cu sigurnață, vor fi tot mai mulți. Sunt sigur că din aceste întâlniri se vor naște multe proiecte bune, iar tot aici se va forma și nucleul ce va constituii următoarea generație a organizației sibiene a FDGR.
Felicitări inițiatorilor acestei dezbateri.
Vorbesc despre tinerii germani, activi la Sibiu, ceva mai puțin vizibili, dar pe care îi unește apartenența la o limbă, cultură și civilizație. Forumul German din Sibiu, le-a oferit săptămâna aceasta cadrul și o primă posibilitate să se întâlnească. Au fost prezente aproximativ 20 de persoane, discuțiile au fost bune, relaxate, iar în iunie va fi o următoare întâlnire, și cu sigurnață, vor fi tot mai mulți. Sunt sigur că din aceste întâlniri se vor naște multe proiecte bune, iar tot aici se va forma și nucleul ce va constituii următoarea generație a organizației sibiene a FDGR.
Felicitări inițiatorilor acestei dezbateri.
luni, 6 mai 2013
Experimente și experiențe personale
Nu pot sta locului. Nu pot sta să fac același lucru. Când apropiații mă mai aud că mă plâng și spun că ”iau un job normal”, reacția vine invariabil ”Tu?!”. Am testat, și așa se pare că este. Cred că vreau să trăiesc 7 vieți într-una. Enumeram deunăzi ”meseriile” sau mai bine zis exeperiențele mele până la 37 de ani: Am început ca mic mecanic de biciclete și de lucruri mărunte, meserie furată de la bunicul. Am continuat cu un stagiu de trei luni de tâmplărie și dulgherie prin Germania. N-am mai continuat tradiția familiei de mecanici auto, și am ales dintre drept și litere ”ză easy way” și așa m-am ales cu patalamaua de prof de germană și franceză, în afară că am dat meditații la germană, n-am profesat, în schimb m-am făcut ziarist de limbă germană vreo 7 ani, paralel am învățat de la nemți tainele consultanței și al trainingului politic. După care m-am angajat ”la stat” pe la centrul de perfecționare al funcționarilor, am rezistat exact 40 de zile și mi-am dat demisia. Concluzia: La stat doar din poziția de mare șef. Am ajuns să conduc din funcția de director executiv un centru de conferințe, după care m-am reprofilat de șase ani în administrator de pensiune. Masteratul în traductologie română-germană m-a ajutat să am cu succes de 10 ani un PFA cu un birou de traduceri și interpretariat care a mers și merge foarte bine. Tot de vreo 4 ani mai am un job de dezvoltator de proiecte sociale. A vedea pe cei aflați în nevoie îți oferă o altă perspectivă asupra vieții. Acum mi-am deschis din decembrie o distribuție de ceaiuri, ciocolată caldă și cafea.
La asta se adaugă o bogată activitate ONG-istică, președinte de organizație de tineret, membru în diverse consilii de conducere, co-fondator de două ONG-uri. AIOS-ul devine tot mai mult de suflet. Plus vreo 8 ani de consilier local, de unde am fost în multe comitete și comiții.
Interesante sunt însă experiențele mici și scurte, marcante care lărgesc orizontul, te îmbogățesc. Atât cele mici, cât și cele mari. Țin și acum minte, de ex. când organizam în 2003 la Ambasada României o seară Românească unde l-am avut oaspete lângă înalți politicieni și pe Thomas Anders de la Modern Talking, s-au legat prin munca de organizare de acolo prietenii care țin până astăzi. Da, de fapt am fost stagiar al Parlamentului German vreo 5 luni și am avut ocazia să stau și în spatele Cancelarului Merkel și să o ascult, când încă doar conducea partidul.
Ne-am distrat pe cinste și când am vândut bere pe stadion la festivalul de de Rock. A fost bestial. La fel când am făcut odată grătar pentru 40 de oameni la o petrecere privată la pensiune. E ca un concediu pe banii altora când lucrez ca și ghid turistic. O fac maxim de 3 ori pe an, la fel fac câteva ghidaje prin Sibiu. Prea mult strică și strică mai ales plăcerea lucrului făcut. De fapt, dacă mă gândesc, am o vastă experiență de ghid acumulată în timp.
Numărul seminariilor și trainingurilor la care am participat din postura de organizator, moderator, participant, cursant sau traducător sunt nenumărate. Pot să vă povestesc de exemplu tot despre energie verde și certificate. Am tradus vreo 5 conferințe pe această teme, frumoase au fost și cele de la Alba Iulia despre istoria protestantismului în Europa. Asta îmi place la jobul ăsta, lângă aspectul pecuniar. Îmi amintesc cu plăcere și când am fost moderator la un seminar ce promova dialogul Ministerului Culturii cu ONG-urile. Mona Muscă punea atunci bazele proiectului 2% și-l supusese dezbaterii.
Acum am vrut să-mi iau căsuță la Târgul de Paști. A fost frumos, și ne-a ajutat vremea. Mâine, marți se încheie. Lumea spune că sunt tot mai destins. Normal, stau în Piața Mare la aer și soare. Nu știu dacă o să mai repet expuși în experiența. Probabil voi face iar altceva. Până atunci începe miercuri la Academia Evanghelică Transilvania a 2-a conferință a Rețelei Sociale România. Ia ghiciți cine se ocupă loco de orgnizare. Și mă mai bate un amic la cap să fac ceva în vară. Am vrut, am reunțat, ieri m-a convins iar, să reiau proiectul. I-am promis, că până la sfârșitul lui mai îl și pun pe hârtie.
Pentru ce acumulez toate aceste exeperiențe? Nu știu, ceva mă împinge tot timpul înainte. Undeva îmi place să cred, că există undeva totuși un plan și pentru mine. Recitind rândurile de mai sus, îmi mai vin multe în cap și îmi dau seama, că viața a fost darnică cu mine. Sper să rămână tot așa, poate totuși într-un ritm mai încet. În sfârșit am învățat să spun poate. Mai am un pic și-l învăț și pe NU. Oare?
La asta se adaugă o bogată activitate ONG-istică, președinte de organizație de tineret, membru în diverse consilii de conducere, co-fondator de două ONG-uri. AIOS-ul devine tot mai mult de suflet. Plus vreo 8 ani de consilier local, de unde am fost în multe comitete și comiții.
Interesante sunt însă experiențele mici și scurte, marcante care lărgesc orizontul, te îmbogățesc. Atât cele mici, cât și cele mari. Țin și acum minte, de ex. când organizam în 2003 la Ambasada României o seară Românească unde l-am avut oaspete lângă înalți politicieni și pe Thomas Anders de la Modern Talking, s-au legat prin munca de organizare de acolo prietenii care țin până astăzi. Da, de fapt am fost stagiar al Parlamentului German vreo 5 luni și am avut ocazia să stau și în spatele Cancelarului Merkel și să o ascult, când încă doar conducea partidul.
Ne-am distrat pe cinste și când am vândut bere pe stadion la festivalul de de Rock. A fost bestial. La fel când am făcut odată grătar pentru 40 de oameni la o petrecere privată la pensiune. E ca un concediu pe banii altora când lucrez ca și ghid turistic. O fac maxim de 3 ori pe an, la fel fac câteva ghidaje prin Sibiu. Prea mult strică și strică mai ales plăcerea lucrului făcut. De fapt, dacă mă gândesc, am o vastă experiență de ghid acumulată în timp.
Numărul seminariilor și trainingurilor la care am participat din postura de organizator, moderator, participant, cursant sau traducător sunt nenumărate. Pot să vă povestesc de exemplu tot despre energie verde și certificate. Am tradus vreo 5 conferințe pe această teme, frumoase au fost și cele de la Alba Iulia despre istoria protestantismului în Europa. Asta îmi place la jobul ăsta, lângă aspectul pecuniar. Îmi amintesc cu plăcere și când am fost moderator la un seminar ce promova dialogul Ministerului Culturii cu ONG-urile. Mona Muscă punea atunci bazele proiectului 2% și-l supusese dezbaterii.
Acum am vrut să-mi iau căsuță la Târgul de Paști. A fost frumos, și ne-a ajutat vremea. Mâine, marți se încheie. Lumea spune că sunt tot mai destins. Normal, stau în Piața Mare la aer și soare. Nu știu dacă o să mai repet expuși în experiența. Probabil voi face iar altceva. Până atunci începe miercuri la Academia Evanghelică Transilvania a 2-a conferință a Rețelei Sociale România. Ia ghiciți cine se ocupă loco de orgnizare. Și mă mai bate un amic la cap să fac ceva în vară. Am vrut, am reunțat, ieri m-a convins iar, să reiau proiectul. I-am promis, că până la sfârșitul lui mai îl și pun pe hârtie.
Pentru ce acumulez toate aceste exeperiențe? Nu știu, ceva mă împinge tot timpul înainte. Undeva îmi place să cred, că există undeva totuși un plan și pentru mine. Recitind rândurile de mai sus, îmi mai vin multe în cap și îmi dau seama, că viața a fost darnică cu mine. Sper să rămână tot așa, poate totuși într-un ritm mai încet. În sfârșit am învățat să spun poate. Mai am un pic și-l învăț și pe NU. Oare?
duminică, 5 mai 2013
Despre turism, aeroporturi și Sibiu
Sibiul devine tot mai mult o destinație turistică
internațională. Cel puțin se poate observa acest lucru de la
nivelul Pieței Mari. De data asta nu sunt sași, nemți sau
austrieci care au trecut prin fața standului nostru de promovare de
la Just t, ci foarte mulți polonezi,spanioli și un mix interesant
de nații. Acest lucru este un semn bun, și arată că eforturile
întreprinzătorilor privați de a participa la târguri de profil a
dat roade. Numărul acestora este însă subțire în comparație cu
potențialul enorm care există. Subțire rău de fapt.
Consider că există două cauze majore care nu au
contracarat fenomenul generat (și) de criză: Pe de-o parte lipsa
unei autostrăzi care să ne lege de Munchen, Viena și Budapesta, pe
de altă parte lipsa operatorilor de curse aeriene de tip low-cost.
Dacă în trei ani prima variantă, n-a ținut de Sibiu și se va
rezolva în trei ani, aceasta putând genera un reviriment a
turismului de autocare, în ceea ce ține de aeroport lucrurile sunt
mai complicate.
De fapt necesitatea modernizării aeroportului era un
veche. Fără conlucrarea Primăriei Sibiu cu Consiliul Județean /
ambele conduse politic de FDGR / nu am fi avut nicio modernizare. De
la centru sprijinul a fost pentru acest proiect mai mult decât
subțire, până la urmă s-a realizat cu un efort susținut local. A
mai alunecat terenul, s-a mai greșit. Probleme remediabile.
În primă etapă s-au câștigat așa numitele ”Star
lines”, Lufthansa, Tarom, apoi Austrian Airlines, Carpat air, Blue
Air. Lucru deosebit de important în contextul dezvoltării Parcului
industrial. Pe bune, chiar credeți că fără aeroport și linii
aeriene, am fi avut dezvoltarea parcului industrial? A fost un factor
determinant la stabilirea sediului acestor firme aici, care în plină
criză nu numai că nu și-au redus motoarele ci au investit și au
angajat mai departe. Acesta este de fapt imensul câștig adus de
aeroport.
Păcat doar că lucrurile s-au oprit aici. S-a luat
decizia de a NU subvenționa, de a lăsa aeroportul să funcționeze
pe principii de economie piață, de fapt o gândire sănătoasă
d.p.d.v. economic, aeroportul ne generând nici mari pierderi, dar
nici profit. Nimeni nu s-a ocupat însă ani buni de marketing, nu
s-a ținut cont de criză, vechea conducere n-a fost primenită, nu
au existat strategii și scenarii de dezvoltare, studiul comandat de
CJ pe bani buni, n-a fost nimic de capul lui, ne prezentând nicio
soluție, ci doar simple analize etc. S-a organizat o dezbatere cu
consilieri locali și județeni în urma căreia nu s-a întâmplat
nimic. Practic cei doi acționari majoritari Primăria și CJ nu au
mai întreprins nimic.
În acest timp Tg. Mureșul a mers pe
subvenție. Wizzul a ales Cluj și Mureș, zboară de ex. de la Tg.
Mureș la Dortmund, unde aeroportul german are pierderi anuale de 16
milioane de Euro, că merge tot pe subvenție. Asta caută WIZZ în
toată lumea. Nu știu care e pierderea anuală a Mureșului de
exemplu, dar țelul lor e până în 2016 să scape de ea ( Vezi
sursa.) și să ajungă la un trafic de 1 milion de pasageri pe
an. Eu zic că nu va fi posibil.
Dacă în cazul Mureșului vorbim de un trafic de
tranzit pentru regiunea Ardeal este clar că destinația Sibiu va
genera plus valoare pentru oraș, ceea ce se reflectă prin cazări,
consum, tva, cotă parte din impozite ce rămân la oraș, taxă
hotelieră etc. Nu știu de ce nu s-a comandat un studiu estimativ de
genul: La trafic anual de 500.000 de pasageri anual, se generează o
creștere locală și a veniturilor la bugetul local de X milioane
euro, ceea ce ar justifica o subvenție de exemplu. Invers există o
stare generală de nu mulțumire a Sibienilor care se văd privați
de o sursă de mobilitate rapidă și ieftină cu străinătatea,
majoritatea fiind clar în favoarea introducerii curselor aeriene
low-cost.
Acum cu noua conducere a CJ mergem pe drumul
bătătorit de vecinii din Mureș. Vedem ce se va întâmpla. Sper
doar, să nu facem lucrurile pompieristic și necalculat iar costul
final plătit să fie unul prea mare. Cel mai ușor este să
subvenționezi. Tatăl meu are o vorbă: ”Cu bani tot prostul
poste, să te văd fără bani”.
P.S. Legat de turism, Vă recomand cu căldură
să citiți și acest editorial scris de
Traian Bădulescu și și pe ACESTAP.P.S - Mai trebuie dezbătută o idee care o tot spun de mult. La gradul de notorietate pe care îl are Sibiul are nevoie și de un brand internațional propriu care să funcționeze pentru următorii 10 ani. Eu l-ași ”brandui” ca ”Cel mai romantic oraș din Sud-Estul Europei”, voi ce ziceți?
sâmbătă, 4 mai 2013
Cifre macro și cifre micro
De câteva zile suntem indundați de știri bune. Mai că mă cred iar prin 2005-2006. Leul e un fel de tigru Balcanic, care se întârește și rezistă tuturor presiunilor, a rezistat problemelor din Grecia, acum rezistă celor din Cipru, cursul Euro e cel mai scăyut de doi ani încoace, e tare Leul, ne anunță Guvernatorul Isărescu. Tot de la el știm că rezerva de aur a României era la finalul lunii martie de 103,7 tone, valoarea acesteia situându-se la 4,178 miliarde de euro. În comparație, rezervele internaţionale au ajuns la sfârşitul primului trimestru la 36,4 miliarde de euro. Iar noi avem mai mult aur decât bulgarii, australienii sau danezii de exemplu. Suntem undeva la mijlocul clasamentului. Sursa aici.
Veștile bune nu se opresc aici: Comisia Europeană spune că România este candidată, să iasă de sub mecanismul de supraveghere a deficitului bugetar excesiv, acesta fiind sub 3%. Sursa aici. La fel, Banca Mondială sau FMI ne corectează prognoza de creștere pentru 2014 în jos de la 2,5% la 2,2%, dar tot creștere se cheamă. Așa că ne aflăm pe un trend bun. Datorită lui Boc și Ponta zice Băsescu, că au păstrat același curs și politici. După care vine și Ponta cu o veste bună: România ar putea în 10 ani să fie independentă energetic - Asta acum pentru noi nu-i neapărat o veste bună, conform principiului, cât mai există de furat, nu se va apuca nimeni de treabă (citiți Viitorul Libertății. Democrația Neliberala în SUA și în Lume, Fareed Zakariah, Polirom).
Acestea sunt cifrele macro. Sunt bune, sunt optimiste, poate în vreo doi ani se va simți și la nivel micro.
De fapt aici este marea problemă. S-a umblat la cifrele micro pentru a le stabiliza pe cele macro. TVA de 24%, accize pe carburanți, tăieri salariale, sugrumarea micilor întreprinzători, forfetar aiurea, măsuri pompieristice de trei lei, etc. Până și Băsescu a recunoscut la emisiunea lui Moise Guran, că de fapt și de drept s-au tăiat bugetarilor cam 60% din venituri. Înapoi se s-au dat cam 25%.
De fapt pe comericantului din Piața Mare cifrele micro îi țin de cald. Sunt cele care antrenează producția, cererea, oferta, vânzarea, serviciile, cam tot ce înseamnă circuit economic. Dar la fel de micro cum sunt cifrele, la fel de goale sunt și buzunarele. Când doar din TVA statul te fură cu un sfert, din tot ce cumperi ca și utilizator final, și salariul minim pe economie net (nici 150€) e o rușine, iar banii din taxe se pierd, fondurile europene nu se accesează pe nimic palpabil, mă îndoiesc că lucrurile își vor reveni prea curând.
vineri, 3 mai 2013
Micii noștri în pericol?
Da. Mititelul, săracul de el, mai să fie înghițit de UE. Grătarul românului, sasului și a ungurului să fie privat de simbolul național al ieșitului la iarbă verde asezonat cu un PET de bere?! Asta nu se poate. Deci subiect tocmai bun de dezbatere și luat în brațe de guvernanții și politicienii noștri care au sărit cu mic și mare în apărararea lui. Poate de Crăciun va trebui să sărim în apărarea sărmăluței.
Acum al dracului să fiu, dacă nu am găsit mici și la bulgari, și la greci. Al naibii de bucătărie balcanică, că e cam la fel peste tot, și găsim și saramale, și mici, și chifteluțe și, și, și....
Acum bine că ne lămurește Realitatea: "Europa nu are de gând să ne interzică micii, ci o serie de aditivi printre care şi cei aflaţi în compoziţia micilor preparaţi industrial", explică Emanuel Ciocu, editorul site-ului culinarCevabun.ro, pentru REALITATEA.NET. Precizarea vine în contextul dezbaterii pe tema directivei europene care, spun unele voci, ameninţă micii şi, odată cu ei, tradiţiile româneşti.”
Oops. Deci, dacă am înțeles bine, micii noștri neaoși de super- și megamarket sunt de fapt bine aditivați, probabil să ne conserve ficatul. Așdar, deci și prin urmare UE ne apără de fapt micii originali, de cei falși. Păcat că nu ne apăra de politicienii care au pus micii pe agenda televiziunilor.
Acum al dracului să fiu, dacă nu am găsit mici și la bulgari, și la greci. Al naibii de bucătărie balcanică, că e cam la fel peste tot, și găsim și saramale, și mici, și chifteluțe și, și, și....
Acum bine că ne lămurește Realitatea: "Europa nu are de gând să ne interzică micii, ci o serie de aditivi printre care şi cei aflaţi în compoziţia micilor preparaţi industrial", explică Emanuel Ciocu, editorul site-ului culinarCevabun.ro, pentru REALITATEA.NET. Precizarea vine în contextul dezbaterii pe tema directivei europene care, spun unele voci, ameninţă micii şi, odată cu ei, tradiţiile româneşti.”
Oops. Deci, dacă am înțeles bine, micii noștri neaoși de super- și megamarket sunt de fapt bine aditivați, probabil să ne conserve ficatul. Așdar, deci și prin urmare UE ne apără de fapt micii originali, de cei falși. Păcat că nu ne apăra de politicienii care au pus micii pe agenda televiziunilor.
joi, 2 mai 2013
Regionalizarea, un subiect fierbinte pentru toți (I)
Afirmația a fost făcută de Dragnea în cadrul unui seminar ținut in Sala de Plen a Senatului României la care au invitat Ambsadele Franței și a Germaniei cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Elizee. Tema: Regionalizarea: Abordări comparative franco-germane, la care au participat și Premierul Ponta și Președintele Senatului Antonescu. Seminarul cu pricina nu a adus nimic spectaculos, interesantă totuși abordarea critică a celor doi ex miniștri ai justiției german și francez care ne-au prezentat părțile mai ales mai puțin reușite ale regionalizării din țara lor. Și aici am reținut mai ales un aspect: Francezii nu au desființat nimic ci doar și-au creat un aparat și mai stufos, nu au prea renunțat la controlul statului central, nu au asigurat mare finanțare regiunilor și nu le-au acordat mare putere decizională. Vă sună cunoscut?
Am vrut să-l întreb Dragnea dacă are de gând să desființeze prefecturile, mai ales in contextul în care a afirmat că regionalizarea nu ne va costa niciun leu în plus. Din păcate nu a fost timp pentru dezbateri reale deoarece timpul a fost monopolizat de Attila Cseke, fostul ministru al Sănătății, venit cu sarcină de partid să prezinte punctul de vedere al UDMR și de Tăriceanu, care a zis el ceva inteligent, dar trebuie să consult notițele.
Totuși au fost și ceva note nu neapărat discordante, dar cel puțin interesante: Premierul și cu co-liderul liberal de alianță au afirmat în alocuțiunile lor, că regionalizarea trebuie gândită bine, nu trebuie făcută în grabă, prin urmare nu-i bine să ne grăbim, trebuie făcută pe baze temeinice, analize etc. Nici nu au plecat bine amândoi, că Dragnea o dă exact pe dos: ”Avem o fereastră istorică”, în contextul fondurilor europene, a majorității USL, a revizuirii Constituției, și încă alte câteva argumente logice prezentate, regionalizarea trebuie să aibe loc până la sfârșitul anului sau iar se vor pierde câțiva ani buni, spune el, și undeva îi dau dreptate. Păi acum, o facem încet, sau o facem repede? Îmi pun și acum întrebarea, dar înclin spre ultima variantă. Impresia e, că încă nu se știe exact ce se vrea, sau asta vor PSD-iștii să creadă colegii liberali. Anul acesta aflăm oricum.
S-a vorbit mult și de regionalizare în contextul fondurilor europene, și de modelul polonez de absorbție. Băieții ăștia, cu regionalizare dusă la capăt, tind să atragă fondurile spre 100% iar noi cu ceva noroc, o să reușim jumate - fără regionalizare. Ideea e, că o regiune va putea mai bine gestiona și atrage fonduri spre nevoile sale reale decât, bani împărțiți de la centru. Cam asta este una din marile mize ale regionalizării pe termen scurt. Îmi vine greu să cred, că statul va ceda mult din puterea lui centrală și din taxele pe care le colectează către regiuni. Pentru asta trebuie să se schimbe generația de politicieni.
Mi-au plăcut argumentele lui Dragnea, dar asta nu mă face să am încredere în el. Sunt sigur că undeva are o agendă ascunsă (de partid). De altfel a și spus în cadrul seminarului că problema dintre Brașov și Sibiu este cam cea mai spinoasă. Undeva se pare totuși că se va împăca și capra și varza. Cred că se ia în considerare ca ambele să fie capitale, dar nu pe reguni istorice. Vezi noua informație lansată a fluxurilor.
Există atât argumente care vorbesc pentru, cât și care vorbesc împotrivă. Ași putea să le susțin pe amândouă cu ușurință și convingere (paradoxal, nu?), atât din punctul de vedere al ardeleanului neaoș dar și d.p.d.v. al unui gânditor de dreapta cu viziuni liberale.
P.S. Aici din scaunul Pieței Mari mă întreb, oare ce vor face Sibienii dacă nu intră în cărțile de a fi capitală. Orice altă variantă, îl va pune cu timpul în umbră, și îl va readuce invariabil la statutul de oraș prăfuit poleit cu aur. Speranța stă din nou la același om: Primvicepreședintele liberal ar putea avea din nou de spus un cuvânt decisiv și în această chestiune, pasul făcut fiind probabil cauzat tot din acest motiv. Undeva se duce un război surd pe această chestiune, iar noi stăm cam prea liniștiți într-o chestiune atât de vitală pentru viitorul urbei noastre. E o responsabilitate comună pe care o au toți politicienii Sibiului. Absolut toți.
Scaunul de Senator e confortabil. La propriu. |
Îi dau dreptate lui Dragnea când a afirmat că s-a făcut o mare greșeală când actualele regiuni au primit niște nume neutre (nord, centru, etc.) care nu i-a reprezentat pe cetățeni, asta fiind poate una din cele mai importante cauze, pentru care acestea nu se identifică cu ele.
Afirmația a fost făcută de Dragnea în cadrul unui seminar ținut in Sala de Plen a Senatului României la care au invitat Ambsadele Franței și a Germaniei cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Elizee. Tema: Regionalizarea: Abordări comparative franco-germane, la care au participat și Premierul Ponta și Președintele Senatului Antonescu. Seminarul cu pricina nu a adus nimic spectaculos, interesantă totuși abordarea critică a celor doi ex miniștri ai justiției german și francez care ne-au prezentat părțile mai ales mai puțin reușite ale regionalizării din țara lor. Și aici am reținut mai ales un aspect: Francezii nu au desființat nimic ci doar și-au creat un aparat și mai stufos, nu au prea renunțat la controlul statului central, nu au asigurat mare finanțare regiunilor și nu le-au acordat mare putere decizională. Vă sună cunoscut?
Am vrut să-l întreb Dragnea dacă are de gând să desființeze prefecturile, mai ales in contextul în care a afirmat că regionalizarea nu ne va costa niciun leu în plus. Din păcate nu a fost timp pentru dezbateri reale deoarece timpul a fost monopolizat de Attila Cseke, fostul ministru al Sănătății, venit cu sarcină de partid să prezinte punctul de vedere al UDMR și de Tăriceanu, care a zis el ceva inteligent, dar trebuie să consult notițele.
Totuși au fost și ceva note nu neapărat discordante, dar cel puțin interesante: Premierul și cu co-liderul liberal de alianță au afirmat în alocuțiunile lor, că regionalizarea trebuie gândită bine, nu trebuie făcută în grabă, prin urmare nu-i bine să ne grăbim, trebuie făcută pe baze temeinice, analize etc. Nici nu au plecat bine amândoi, că Dragnea o dă exact pe dos: ”Avem o fereastră istorică”, în contextul fondurilor europene, a majorității USL, a revizuirii Constituției, și încă alte câteva argumente logice prezentate, regionalizarea trebuie să aibe loc până la sfârșitul anului sau iar se vor pierde câțiva ani buni, spune el, și undeva îi dau dreptate. Păi acum, o facem încet, sau o facem repede? Îmi pun și acum întrebarea, dar înclin spre ultima variantă. Impresia e, că încă nu se știe exact ce se vrea, sau asta vor PSD-iștii să creadă colegii liberali. Anul acesta aflăm oricum.
S-a vorbit mult și de regionalizare în contextul fondurilor europene, și de modelul polonez de absorbție. Băieții ăștia, cu regionalizare dusă la capăt, tind să atragă fondurile spre 100% iar noi cu ceva noroc, o să reușim jumate - fără regionalizare. Ideea e, că o regiune va putea mai bine gestiona și atrage fonduri spre nevoile sale reale decât, bani împărțiți de la centru. Cam asta este una din marile mize ale regionalizării pe termen scurt. Îmi vine greu să cred, că statul va ceda mult din puterea lui centrală și din taxele pe care le colectează către regiuni. Pentru asta trebuie să se schimbe generația de politicieni.
Mi-au plăcut argumentele lui Dragnea, dar asta nu mă face să am încredere în el. Sunt sigur că undeva are o agendă ascunsă (de partid). De altfel a și spus în cadrul seminarului că problema dintre Brașov și Sibiu este cam cea mai spinoasă. Undeva se pare totuși că se va împăca și capra și varza. Cred că se ia în considerare ca ambele să fie capitale, dar nu pe reguni istorice. Vezi noua informație lansată a fluxurilor.
Există atât argumente care vorbesc pentru, cât și care vorbesc împotrivă. Ași putea să le susțin pe amândouă cu ușurință și convingere (paradoxal, nu?), atât din punctul de vedere al ardeleanului neaoș dar și d.p.d.v. al unui gânditor de dreapta cu viziuni liberale.
P.S. Aici din scaunul Pieței Mari mă întreb, oare ce vor face Sibienii dacă nu intră în cărțile de a fi capitală. Orice altă variantă, îl va pune cu timpul în umbră, și îl va readuce invariabil la statutul de oraș prăfuit poleit cu aur. Speranța stă din nou la același om: Primvicepreședintele liberal ar putea avea din nou de spus un cuvânt decisiv și în această chestiune, pasul făcut fiind probabil cauzat tot din acest motiv. Undeva se duce un război surd pe această chestiune, iar noi stăm cam prea liniștiți într-o chestiune atât de vitală pentru viitorul urbei noastre. E o responsabilitate comună pe care o au toți politicienii Sibiului. Absolut toți.
miercuri, 1 mai 2013
Despre Florin și lecția plăcintelor lui
Pe Florin l-am ”agățat” din piața de la sala Transilvania. Totul a pornit de la stabilirea conceptului ”show-roomului” nostru de la Târgul de Paști din Piața Mare din Sibiu. Am vrut neapărat lângă ceaiul , cafeaua și ciocolata caldă promovată și suc de mere natural, ca la mine totul trebuie să fie bun, și sasul din mine vroia neapărat hencleș săsesc. Așa că am prospectat piața, am dat de dl. Jula cu sucul de mere de la Cisnădie și de Florin și Marius care tocmai aduseseră hencleșul după rețete de la Daia (am vrut neapărat chestii locale). Sincer nici nu l-am gustat atunci. Mi-a plăcut entuziasmul cu care și-a vândut omul marfa făcută cu mâna lui, felul în care punea problema ”dacă e nevoie, lucrăm și noaptea”. Nu ne cunoșteam, am intrat în vorbă și la a doua întâlnire eram parteneri și totul bazat pe încredere reciprocă, umană. Sunt sigur că Florin și plăcintele lui vor deveni un brand local.
Vorbesc despre asta, că genul ăsta de experiențe îmi întăresc încrederea în România normală, căreia nu îi este frică de muncă, de telefoane ascultate, trădare, hoție etc. Aici de jos, din piață, țara mea e frumoasă, vecinii se ajută, se servesc unul pe altul cu produsele lor, glumesc, socializează, cu alte cuvinte suntem relaxați.
Îmi dau seama totodată, că acolo sus, cercul este strâmt, de 20 de ani se învârt aceași personaje care au pierdut contactul cu realitatea. Pe câțiva dintre ei, când îi aud, i-aș pune ca în reality-show-urile din |Germania să trăiască o lună din venitul minim garantat. Așa, ca să învețe ce înseamnă responsabilitate socială. Clasa politică actuală e ruptă complet de realitate, de fapt de România mea cea normală, cea pe care am ales să nu o părăsesc. Știu ce spun, doar printre ei mă învârt.
Vorbesc despre asta, că genul ăsta de experiențe îmi întăresc încrederea în România normală, căreia nu îi este frică de muncă, de telefoane ascultate, trădare, hoție etc. Aici de jos, din piață, țara mea e frumoasă, vecinii se ajută, se servesc unul pe altul cu produsele lor, glumesc, socializează, cu alte cuvinte suntem relaxați.
Îmi dau seama totodată, că acolo sus, cercul este strâmt, de 20 de ani se învârt aceași personaje care au pierdut contactul cu realitatea. Pe câțiva dintre ei, când îi aud, i-aș pune ca în reality-show-urile din |Germania să trăiască o lună din venitul minim garantat. Așa, ca să învețe ce înseamnă responsabilitate socială. Clasa politică actuală e ruptă complet de realitate, de fapt de România mea cea normală, cea pe care am ales să nu o părăsesc. Știu ce spun, doar printre ei mă învârt.
Avem civism la Sibiu!
Sunt 2 evenimente care mi-au atras in ultima vreme atenția. Amândouă au implicat online-ul sibian. pe de-o parte campania ”Raport de țară” de pe Digi 24 unde Sibienii s-au implicat masiv pentru a ”bate” Brașovul, o rivalitate istorică veche de sute de ani, de altfel, și câștigarea concursului pentru ”Best City to travel” de pe un blog. Nu intru in detaliile celor două campanii ci mă opresc asupra faptului, că în ambele cazuri Sibienii s-au implicat masiv să susțină orașul în care trăiesc. Asta denotă un înalt grad de atitudine civică, patriotism local, activism, etc., adică cam tot ce trebuie să caracterizeze o societate civilă evoluată.
Păcat că votul de pe Digi24 nu contorizează votanții unici, iar acesta poate fi repetat în fiecare zi, și totuși, dacă comparăm voturile constatăm o discrepanță imensă între locurile 1 (Brașov la acest moment cu 41.200 de voturi) și 2 (Sibiu - 37.566 voturi) și locurile 3 (Olt - 8353) și 4 (Timiș - 6163). In cazul primelor 4 locuri duelul a avut loc. Implicit se pot trage niște concluzii, privind implicarea, patriotismul local, identitatea orașului.
Nu știu exact dacă rivalitatea Brașovului cu Sibiul este mai mare decât cea a Sibiului cu Brașovul, dar cu siguranță implicarea Sibienilor își are originea undeva în jurul anilor 1999/2000, pe de-o parte Ministrul de atunci al Culturii Ion Caramitru, a adus la Sibiu în 1999, pe Prințul Charles, reprezentanții Băncii Mondiale și mai ales reprezentanții Luxemburgului (nu mai țin exact minte, dacă a fost și Ducele și Ducesa atunci, sau au venit ulterior), parteneriatul cu ultimii dovedindu-se deosebit de benefic, Sibiul deveniind cu marele ajutor și împreună cu Marele Ducat, Capitală Culturală Europeană în 2007.
Pe de altă parte în anul 2000 alegerea lui Klaus Johannis ca primar a întărit parteneriatul cu germanii de la GTZ (reprezentanța Ministerului Federal pentru Economie și Cooperare Economică Internațională), care ne-au învățat practic cum să restaurăm Sibiul, germanii alocând în total câteva milioane de Euro pentru Sibiu.
Țin minte că un studiu GTZ arăta atunci implicarea foarte redusă a Sibienilor în treburile urbei și necesitatea de a schimba acest lucru. Astfel ei au dezvoltat lângă cunoscutele programe de reabilitare și câteva programe de implicare și sensibilizare civică. Țin minte în acest context că am făcut parte dintr-o delegație de jurnaliști Sibieni, ce au fost invitați în fosta RDG să viziteze câteva orașe istorice ce au fost reabilitate, pentru a înțelege impactul și importanța acestui lucru și bineînțeles de a promova acasă acest lucru. Sibiul a realizat câțiva ani mai târziu ce am văzut în Germania (depășind toate așteptările) și putem spune că tot orașul a participat la acest demers. Odată cu 2007 tot acest proces a ajuns la maturizare iar astăzi Sibienii se laudă peste tot cu mândrețea lor de oraș.
Păcat că această normalitate de la Sibiu este excepție în majoritatea orașelor din România. Poate Timișoara trebuie să ajungă în 2020 Capitală Culturală ca Timișorenii să se implice la fel ca și Sibienii?
Păcat că votul de pe Digi24 nu contorizează votanții unici, iar acesta poate fi repetat în fiecare zi, și totuși, dacă comparăm voturile constatăm o discrepanță imensă între locurile 1 (Brașov la acest moment cu 41.200 de voturi) și 2 (Sibiu - 37.566 voturi) și locurile 3 (Olt - 8353) și 4 (Timiș - 6163). In cazul primelor 4 locuri duelul a avut loc. Implicit se pot trage niște concluzii, privind implicarea, patriotismul local, identitatea orașului.
Nu știu exact dacă rivalitatea Brașovului cu Sibiul este mai mare decât cea a Sibiului cu Brașovul, dar cu siguranță implicarea Sibienilor își are originea undeva în jurul anilor 1999/2000, pe de-o parte Ministrul de atunci al Culturii Ion Caramitru, a adus la Sibiu în 1999, pe Prințul Charles, reprezentanții Băncii Mondiale și mai ales reprezentanții Luxemburgului (nu mai țin exact minte, dacă a fost și Ducele și Ducesa atunci, sau au venit ulterior), parteneriatul cu ultimii dovedindu-se deosebit de benefic, Sibiul deveniind cu marele ajutor și împreună cu Marele Ducat, Capitală Culturală Europeană în 2007.
Pe de altă parte în anul 2000 alegerea lui Klaus Johannis ca primar a întărit parteneriatul cu germanii de la GTZ (reprezentanța Ministerului Federal pentru Economie și Cooperare Economică Internațională), care ne-au învățat practic cum să restaurăm Sibiul, germanii alocând în total câteva milioane de Euro pentru Sibiu.
Țin minte că un studiu GTZ arăta atunci implicarea foarte redusă a Sibienilor în treburile urbei și necesitatea de a schimba acest lucru. Astfel ei au dezvoltat lângă cunoscutele programe de reabilitare și câteva programe de implicare și sensibilizare civică. Țin minte în acest context că am făcut parte dintr-o delegație de jurnaliști Sibieni, ce au fost invitați în fosta RDG să viziteze câteva orașe istorice ce au fost reabilitate, pentru a înțelege impactul și importanța acestui lucru și bineînțeles de a promova acasă acest lucru. Sibiul a realizat câțiva ani mai târziu ce am văzut în Germania (depășind toate așteptările) și putem spune că tot orașul a participat la acest demers. Odată cu 2007 tot acest proces a ajuns la maturizare iar astăzi Sibienii se laudă peste tot cu mândrețea lor de oraș.
Păcat că această normalitate de la Sibiu este excepție în majoritatea orașelor din România. Poate Timișoara trebuie să ajungă în 2020 Capitală Culturală ca Timișorenii să se implice la fel ca și Sibienii?
joi, 25 aprilie 2013
Miscarea Populară, Romania Liberală și aceiași ciorbă reîncălzită
Există niște cercetări care spun că aproximativ 60% din electorat își dorește altceva. Normal, dintre a alege între USL și PDL opțiunile sunt subțiri. Iar derapajele naționaliste ale liberalilor de la doctrină (vezi de ex. Puiu Hașoti și părerea lui despre homosexuali) fac iar, dificilă o alegere. De fapt cred că vorbim aici de un electorat educat, care știe cât de cât să discearnă și alege să nu mai participe la vot. Adică cel urban, care reprezintă cam 50% din electoratul total. Un calcul simplu arată că există un potențial de cel puțin 25% care așteaptă să apară ceva și ar vota altceva.
Drept urmare ”băieții deștepți” din laboratoarele de cercetare a partidelor s-au pus pe treabă și au creat înainte de alegeri tot felul de mișcări, idei, inițiative și crează in continuare. S-a început cu tot felul de experimente gen Neamțu, Mihai Răzvan Ungureanu, mișcări ecologiste etc. Cum nimeni nu a avut răbdare multă, la alegeri s-a arătat repede cine aparținea de fapt de cine și unde și pe ce stat de plată și-a găsit un loc călduț în Parlament.
Vâzând că nu ține treaba (a ținut doar la electoratul PPDD fraierit, vedeți cine e pe listele de deputați de pe la alte partide) aceiași băieți deștepți crează acum noi mișcări, pregătite de mult, doară doară, răzbate în sfârșit una. După Mișcarea Populară (stricată sau nu de Băsescu, nu știu cât electorat mai aduce) a urmat România Liberală (și) cu Tăriceanu. Ambele își arogă ”adevărata” dreaptă și poate chiar se vor uni, programul lor o permite. După o discuție cu Daniel Funeriu chiar am citit pe blogul său Propunere program Mișcarea Populară . Pe bune. Chiar mă reprezintă. Așa cum mă reprezintă și Manifestul platformei România Liberală. Totul ok până aici, numai când la un moment dat vezi, cu cine se fac aceste mișcări, te apucă durerea de cap: Oamenii lui Băsescu și dincolo pare a fi renăscut Patriciu din convalescență. Preferam mai puțină vizibilitate, trecerea lor într-un eșalon secund și primenirea ofertei și a calității umane.
Lucrurile sunt simple in România. Fără mulți bani (câteva milioane de Euro) nu se poate inființa niciun partid. Lucrurile nu se vor putea deci schimba prea curând, dacât doar din interiorul acestora. Nici așa zisele oferte noi, nu vor fi decât niște ciorbe reîncălzite cu aceleași ingrediente (oameni). Deocamdată (din păcate) aceste două oferte sunt singurele care au apărut pe piața electorală, iar socialiștii vor susține probabil ceva verde cu iz de Cernea. Noi, restul, deocamdată, putem să stingem televizorul.
Drept urmare ”băieții deștepți” din laboratoarele de cercetare a partidelor s-au pus pe treabă și au creat înainte de alegeri tot felul de mișcări, idei, inițiative și crează in continuare. S-a început cu tot felul de experimente gen Neamțu, Mihai Răzvan Ungureanu, mișcări ecologiste etc. Cum nimeni nu a avut răbdare multă, la alegeri s-a arătat repede cine aparținea de fapt de cine și unde și pe ce stat de plată și-a găsit un loc călduț în Parlament.
Vâzând că nu ține treaba (a ținut doar la electoratul PPDD fraierit, vedeți cine e pe listele de deputați de pe la alte partide) aceiași băieți deștepți crează acum noi mișcări, pregătite de mult, doară doară, răzbate în sfârșit una. După Mișcarea Populară (stricată sau nu de Băsescu, nu știu cât electorat mai aduce) a urmat România Liberală (și) cu Tăriceanu. Ambele își arogă ”adevărata” dreaptă și poate chiar se vor uni, programul lor o permite. După o discuție cu Daniel Funeriu chiar am citit pe blogul său Propunere program Mișcarea Populară . Pe bune. Chiar mă reprezintă. Așa cum mă reprezintă și Manifestul platformei România Liberală. Totul ok până aici, numai când la un moment dat vezi, cu cine se fac aceste mișcări, te apucă durerea de cap: Oamenii lui Băsescu și dincolo pare a fi renăscut Patriciu din convalescență. Preferam mai puțină vizibilitate, trecerea lor într-un eșalon secund și primenirea ofertei și a calității umane.
Lucrurile sunt simple in România. Fără mulți bani (câteva milioane de Euro) nu se poate inființa niciun partid. Lucrurile nu se vor putea deci schimba prea curând, dacât doar din interiorul acestora. Nici așa zisele oferte noi, nu vor fi decât niște ciorbe reîncălzite cu aceleași ingrediente (oameni). Deocamdată (din păcate) aceste două oferte sunt singurele care au apărut pe piața electorală, iar socialiștii vor susține probabil ceva verde cu iz de Cernea. Noi, restul, deocamdată, putem să stingem televizorul.
miercuri, 10 aprilie 2013
Curățenia (online) de primavara
M-am apucat acum mai bine de o săptămână să fac curățenie pe mailuri. Brrrrrrrrrr. 1100 de mailuri in inbox pe Yahoo, câteva sute pe cel de Gmail, încă câteva sute pe cel de la firmă, câteva zeci pe ”sibiu.ro”. Muncă, nu glumă, decizii la secundă, care din ele merită păstrate, care nu, care ajung intr-un folder special, în care etc. Oricum Inboxul de pe Yahoo a ajuns la vreo 150. Până la sfârșitul săptămânii sper sa ajung la 50/70, cele din categoria proiecte, actuale, viitoare și ”To do”. O concluzie tristă sau îmbucurătoare, depinde de perspectiva personală din care dorim să privim lucrurile: Viața noastră este tot mai încărcată (a luat-o chiar razna), cel puțin îm comparație cu ”romanticii” ani 90 cu 486 și dial-up, telefon mobil la prețuri piperate și fax. Pe de altă parte suntem cam de 3-4 ori mai eficienți, putem să ne implicăm în tot mai mult proiecte și regretăm că nu avem 36 de ore la dispoziție pe zi, să ne mai tragem și noi sufletul. Mangementul timpului rămâne deci o chestiune personală.
Pleașca că s-a mai inventat și Facebook. Bun. Aflu ce mai fac cunoscuții mei din toată lumea, fac revista presei, citesc lucruri interesante pe care le-au citit alții și a căror părere contează pentru mine, aflu de evenimente etc. Relaxare utilă, s-ar putea spune. Dar toată informația asta de calitate devine tot mai obturată de tot felul de postări gen ”dă like dacă”, susține te miri ce campanii (ce miros a făcătură de la o poștă, prost să fi nu nu îți dai seama) siropeluri, poezioare și ”înțelepciuni universale” care te invită să dai like. Deci dragi, cunoscuți, rude, amici, prieteni, folow-eri și care mai sunteți, Vă anunț pe această cale, că v-am scos de pe perete meu. Mă interesează doar informația, poza și opinia personală (sau a altora) veritabilă.
Pleașca că s-a mai inventat și Facebook. Bun. Aflu ce mai fac cunoscuții mei din toată lumea, fac revista presei, citesc lucruri interesante pe care le-au citit alții și a căror părere contează pentru mine, aflu de evenimente etc. Relaxare utilă, s-ar putea spune. Dar toată informația asta de calitate devine tot mai obturată de tot felul de postări gen ”dă like dacă”, susține te miri ce campanii (ce miros a făcătură de la o poștă, prost să fi nu nu îți dai seama) siropeluri, poezioare și ”înțelepciuni universale” care te invită să dai like. Deci dragi, cunoscuți, rude, amici, prieteni, folow-eri și care mai sunteți, Vă anunț pe această cale, că v-am scos de pe perete meu. Mă interesează doar informația, poza și opinia personală (sau a altora) veritabilă.
luni, 25 februarie 2013
Job de acasa pentru vorbitori de germana
Am primit urmatoarea solicitare asa ca o dau mai departe e si in germana si in romana (mai jos). Cred ca pentru studenti oferta este ideala:
Flexible Tätigkeit in deutscher Sprache
CFCECAS beginnt im März 2013 ein Projekt in Zusammenarbeit mit einer Software-Firma. Für dieses Projekt suchen wir Mitarbeiter/Mitarbeiterinnen, die folgende Voraussetzungen erfüllen:
Bewerber müssen an einem kostenlosen Einführungskurs vom 12. bis 14. März teilnehmen (Übernachtung und Verpflegung werden bereitgestellt; als Reisekosten wird ein öffentliches Verkehrsmittel ersetzt).
Beginn des Arbeitsverhältnisses ist Ende März.
Bewerbungen mit Ihrem Namen, email und Telefonnummer richten Sie bitte via email an: office@cfcecas.ro
Bewerbungsfrist: 5.3.2013
Für Fragen steht Ihnen als Kontaktperson Frau Ana Radulescu unter 0745 139747 zur Verfügung.
Oferte de munca la domiciliu pentru vorbitorii de limba germana
CFCECAS, in cooperare cu o companie software, lanseaza un proiect incepand cu luna martie 2013. Pentru acest proiect CFCECAS recruteaza un numar de persoane care indeplinesc urmatoarele criterii:
Persoanele selectate vor beneficia de o sesiune de pregatire pentru realizarea sarcinilor de munca. Sesiunea de pregatire va fi desfasurata intre 12-14 martie 2013, la Sibiu. Costurile pentru cazare, masa si transport vor fi acoperite. Contractele vor incepe la sfarsitul lunii martie.
Daca sunteti interesati, va rugam sa trimiteti un email la adresa office@cfcecas.ro cu urmatoarele informatii: nume & prenume, adresa de email, telefon.
Termenul limita pentru trimiterea aplicatiilor este 05 martie 2013.
Daca aveti intrebari legate de acest anunt, nu ezitati sa ne contactati. Persoana de contact: Ana Radulescu, telefon: 0745 139 747.
Va asteptam.
Flexible Tätigkeit in deutscher Sprache
CFCECAS beginnt im März 2013 ein Projekt in Zusammenarbeit mit einer Software-Firma. Für dieses Projekt suchen wir Mitarbeiter/Mitarbeiterinnen, die folgende Voraussetzungen erfüllen:
- Sehr gute Kenntnisse der deutschen Sprache
- Grundlegende Computerkenntnisse (Internet)
Bewerber müssen an einem kostenlosen Einführungskurs vom 12. bis 14. März teilnehmen (Übernachtung und Verpflegung werden bereitgestellt; als Reisekosten wird ein öffentliches Verkehrsmittel ersetzt).
Beginn des Arbeitsverhältnisses ist Ende März.
Bewerbungen mit Ihrem Namen, email und Telefonnummer richten Sie bitte via email an: office@cfcecas.ro
Bewerbungsfrist: 5.3.2013
Für Fragen steht Ihnen als Kontaktperson Frau Ana Radulescu unter 0745 139747 zur Verfügung.
Oferte de munca la domiciliu pentru vorbitorii de limba germana
CFCECAS, in cooperare cu o companie software, lanseaza un proiect incepand cu luna martie 2013. Pentru acest proiect CFCECAS recruteaza un numar de persoane care indeplinesc urmatoarele criterii:
- cunosc limba germana (foarte bine)
- detin competente de baza in utilizarea computerului si a internetului
Persoanele selectate vor beneficia de o sesiune de pregatire pentru realizarea sarcinilor de munca. Sesiunea de pregatire va fi desfasurata intre 12-14 martie 2013, la Sibiu. Costurile pentru cazare, masa si transport vor fi acoperite. Contractele vor incepe la sfarsitul lunii martie.
Daca sunteti interesati, va rugam sa trimiteti un email la adresa office@cfcecas.ro cu urmatoarele informatii: nume & prenume, adresa de email, telefon.
Termenul limita pentru trimiterea aplicatiilor este 05 martie 2013.
Daca aveti intrebari legate de acest anunt, nu ezitati sa ne contactati. Persoana de contact: Ana Radulescu, telefon: 0745 139 747.
Va asteptam.
miercuri, 13 februarie 2013
Despre ”Time for #Twiplomacy” cu Ambsadorul Marii Britanii la Sibiu
Azi chiar am avut parte de o surpriză plăcută. Invitației la întâlnire cu bloggerii din Mediaș și din Sibiu i-a dat curs și un ”blogger de vază sau soios”, cum s-ar spune la noi în sat. Ditamai Ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în România, dl. Martin Harris, ne-a onorat cu prezența. Simplu, dezinvolt, lejer, s-a infiripat repede o discuție despre teme actuale (un pic carnea de cal), twitter, blogging, rolul presei și a social media și multe altele. Cred că am plecat cu toții mai bogați de la această întâlnire de la care nu pot să remarc și să împărtășesc mai departe câteva lucruri:
- Dl. Harris vorbește bine românește, mai ales d.p.d.v. gramatical, mai bine chiar decât unii din ”băștinașii” noștri și oricum mai bine decât omologul său român de la Londra, a cărui interviu în limba engleză a devenit viral (n-am stat să număr ”ăăăăă-urile”, fără să mă leg de limba engleză) și nu știm unde să-l punem, la categoria ”de râs” sau la cea ”de plâns”: LINK. Oricum MAE a văzut ”altceva” la TV, ne ia de proști și dă următorul comunicat: http://mae.ro/node/17919
- În diplomația britanică primești puncte în plus dacă ai blog, cont de twitter și ești activ pe social media.Importanța social media în diplomație este subliniată de dl. Harris, și, unde altundeva, decât pe blogul său: LINK Cum să spui esența în 140 de caractere nu este chiar atât de simplu. Recunoștea și el, care folosește destul de des twitter.
- Tot în acest context, este permis diplomatului să mai și greșească. Un element nou pentru rigiditatea tipică diplomației, să nu mai menționăm rigiditatea tipic britanică (acum el e scoțian....). Am vorbit despre rolul social-media în revoluția arabă, și cum lumea s-a schimbat, în consecință și diplomația. Iar aici britanicii se pare nu numai că au fost, ci iată, în ton cu vremea, sunt ”tătici”. E un domeniu nou, recunoștea și dânsul, pe care pășește diplomația. Noi îi dorim succes.
- Când experimentezi, iei pulsul pieței, te consulți, vezi cum reacționează oamenii, te consulți (adică cobori din castel) cu ei. Iar asta a făcut și dânsul venind la Sibiu. Timpul (cam o oră și ceva) și curiozitatea/întrebările noastre nu cred că iau permis să ia pulsul așa cum și-ar fi dorit. În schimb va avea câțiva cititori în plus ai blogului său. Pe mine cel puțin m-a cucerit.
Care bani UE? Ăia pe care nu suntem în stare să-i luăm?
Disputa subiectului așa-zisei negocieri făcută de Băsescu la Bruxelles referitor la Fondurile Europene pentru România este penibilă și jenantă, dar ilustrează perfect haosul în care se bălăcăresc politicienii noștri. Deci unul (Băsescu) vede partea plină a paharului, iar celălalt (Ponta) partea goală, un fel de ”ba, pe-a mătii”.
Acum sincer, nici nu mă interesează cât am câștigat sau pierdut din bugetul UE atâta timp câ este o certitudine, că oricum nu suntem în stare să-l absorbim. De fapt, de ce nu-și asumă nimeni situația prezentă, și vorbim iar de un viitor luminos și ipotetic. Până în prezent am reușit să atragem exact vreo 11% din cât ni se cuvenea. Poate reușim la final să luăm o treime....deci, ce atâta poveste.
Stâm cu deștul exact acolo unde Vă gândiți, dar noi nu suntem în stare să aducem banii din UE. Numai că banii ăia, or fi ei gratuiți, dar trebuie și munciți. Adică, statul român trebuie să cofinațeze, cel care cere, și el, și regulile nu prea permit șmenul. De fapt aici era buba.
Pe Tăriceanu la durut undeva în 2007 că era pe val și visteria plină, așa că nu și-au bătut capul cu fondurile, Berceanu și-a dat seama că-i mai greu cu furtul de acolo, mai erau ceva bani de la liberali, așa că a lăsat-o moale, dar nici nu a cosntruit vreo autostradă, iar ciocoii și mai noi care au urmat, pe fondul crizei, au descoperit că numai acolo mai sunt bani și s-au apucat de jefuiere și drept consecință UE a blocat aproape un an fondurile. A trebuit să vină după jaful PDL-ist USL să facă ordine (și au făcut ceva, pentru că fondurile tocmai ce s-au deblocat), probabil pentru ca tot ei să mai acceseze ceva din singurul tort substanțial cu bani rămas la dispoziție...Și uite așa noi păpăm austeritate și reducere bugetară pe pâine, în loc să luăm banii puși gratis la UE la dispoziție.
Așa că toată cearta asta este praf în ochi, abate de la fondul real și ne mai iau și de proști. Sincer, credeți că cineva va deconta eșecul accesării fondurilor? Așa că să mulțumim celor de la UE că ne susțin și ne dau (totuși) mai mulți bani. Probabil ne-au dat mai mult, conform principiului, ”oricum nu vor fi în stare să-i ia”, și tare mi-e că așa va fi și în 20014-2020.
joi, 24 ianuarie 2013
”Băsistul” Moise Guran
Nu știu pe ce planetă trăiesc, dar este clar, că nu știu nimic despre oamenii zilei și nu sunt la curent cu treburile în țara asta (Eu zic, că cu ce este important, sunt la curent, restul sunt cam detalii). Azi am susținut o petiție, de care am aflat de la Liviu Mihaiu (omul pune pe FB doar chestii cool și cu care sunt de regulă de acord, îmi place și radioul, chiar dacă m-am intors în mașină la Radio Romania Actualități), așa că am citit, semnat și dat mai departe, evident tot pe FB. Imdediat sunt ”îndrumat”, că oamenii din CNA sunt cum sunt, și tare este frica, că această treabă va fi folosită pentru eventuale abuzuri din partea CNA. Sincer acum, habar nu am cine este în CNA. Nu știu niciun nume. Deci, adevărul o fi undeva la mijloc, cam cum este în 99% din cazuri. Dar cum avem o rotație puterii în condițiile în care toți acționează deocamdată la fel - până la apariția unei alternative - rămân la ideea mea de a suține ideea, că-i bună în intenție, așa scurt cum a fost ea formulată.
Asta m-a dus cu gândul la alt episod. Luni, vorbind exact despre calitatea presei, zic și eu, ”dacă mă uit, mă uit la știrile pe TVR2 și la Moise Guran, când îl mai prind.” Și sunt apostrofat imediat de 2 USL-ași de factură liberală ”Ălă e Băsist”. Stau mă uit ca prostul. Oamenii serioși, convinși. N-am de ce să-i contrazic, că nu știu, nu sunt documentat. În gândul meu, ”măi, dar emisiunea chiar îmi place....”
Așa că, după episodul de azi, dau un research marca google (Moise Guran + băsist) și aflu de fapt că cei care l-au făcut ”pupincurist băsist” sunt Badea și Ciutacu, cred. Cam de la A3 bate vântul. Mai dau o căutare tot marca ”google” Moise Guran + Traian Băsescu și dau și de: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/11/16/moise-guran-despre-publicitatea-perfida-pentru-rosia-montana-video-epopeea-cianurii-dosarul-afacerii-sau-neocolonialism-de-secolul-xxi/
deci.....”Curat Băsist, coane Fănică”, adică cam pe dos.
În particular, poate, Guran este pro Băsescu. Habar, n-am și nici nu mă interesează. E opțiunea și alegerea lui individuală, dar emisiunea lui e chiar bună. După ceva ani de presă în lb. germană și de aceași factură, nu simulacrul care se face la noi, pot să afirm, că emisiunea lui chiar corespunde standardelor. Și cum activez în zona economică a micilor afaceri mai sunt și interesat, de ce spune. Omul nu dă sentințe, doar arată, întreabă, comentează cu umor, etc. Pe mine mă informează. Rolul emisiunii de educație economică, e indiscutabil și necesar, și ține de o televiziune publică. Așa a făcut și când era Băsescu tare, așa face și acuma cu actualii. Deci dacă critici USL, ești Băsist? Sincer actualul Guvern (astă nou investit) vreau să zic, ne servește mai multe reci decât calde, și multe țin deja de capitolul ”Oare cât de prost și dobitoc trebuie să fi?”, e ceva mai bine totuși ca pe vremea lui Boc. Deocamdată.
Acum nu pot fi acuzat că sunt Băsist, din contră, am argumente destule solide, să nu fiu. Deci dacă critic pe actualii, ce sunt? Oare când se depolarizează societatea asta? Sau mai bine spus, când crește masa celor, care s-au săturat de aceași ciorbă reîncălzită?
luni, 21 ianuarie 2013
Ofer gratis cupon de 50 de Ron
Campanie la Petrom: Tocmai am castigat 50 de lei la o alimentare, ma bucurasem eu, numai cand am razuit tot, aflu ca de fapt e un voucher de 50 de lei, care il poti folosi numai la Domo si numai la produse Whirpool si valoarea bonului de cumparare trebuie sa fie de minim 800 de Ron. Cum am masina de spalat Whirlpool si merge bine.....n-am nevoie de el. Dar daca cineva are de gand sa achizitioneze pana pe 28.02. (cam multe conditii pt. asa zisa promotie) ceva de acolo, il ofer gratis doritorului.
De fapt Petrom continua in acelasi stil: Daca alimentez de 100 si mai multi ron primesti puncte pe care apoi le folosesti la Penny Market. Sincer, adica sa bag benzina de vreo 500 de lei, ca sa am 8% la un magazin, unde de regula nu ma duc, si probabil dus-intors imi ia vreo 4 lei (tot benzina) si daca pun timpul, calitatea marfii, si vreo 100 de lei ca sa castig 8 lei....No thanks.
Noroc ca am castigat odata un papitoi de plus. Ala era misto ca era de Disney. La setul de anvelope nu prea visez.....deci cam atat cu promotia lor.
De fapt topicul asta mi-a deschis o mai veche cugetare. Promotiile de la benzinarii de regula sunt de rahat (opinie personala). Mai ales cele cu puncte pe care le acumulezi li primesti (cica) 40-70% reducere la produse din pretul lor. Pai din pretul lor de achizitie stabilit la benzinarie, pentru cu nu doar odata am vazut produsele reduse, cu reducere cu tot, mai ieftine in Metro de exemplu. Asa ca sa-si ia cardurile si ofertele si sa si le bage....stiti voi unde.
De fapt Petrom continua in acelasi stil: Daca alimentez de 100 si mai multi ron primesti puncte pe care apoi le folosesti la Penny Market. Sincer, adica sa bag benzina de vreo 500 de lei, ca sa am 8% la un magazin, unde de regula nu ma duc, si probabil dus-intors imi ia vreo 4 lei (tot benzina) si daca pun timpul, calitatea marfii, si vreo 100 de lei ca sa castig 8 lei....No thanks.
Noroc ca am castigat odata un papitoi de plus. Ala era misto ca era de Disney. La setul de anvelope nu prea visez.....deci cam atat cu promotia lor.
De fapt topicul asta mi-a deschis o mai veche cugetare. Promotiile de la benzinarii de regula sunt de rahat (opinie personala). Mai ales cele cu puncte pe care le acumulezi li primesti (cica) 40-70% reducere la produse din pretul lor. Pai din pretul lor de achizitie stabilit la benzinarie, pentru cu nu doar odata am vazut produsele reduse, cu reducere cu tot, mai ieftine in Metro de exemplu. Asa ca sa-si ia cardurile si ofertele si sa si le bage....stiti voi unde.
joi, 10 ianuarie 2013
Am transformat TV-ul in SMART TV
Deci asta e prima si ultima achizitie pe 2013. Dupa Lap cu procesor i7, un Galaxy SII, ceas, acum a venit randul unui upgrade la TV. De fapt plasma n-are decat vreun an jumate vechime, ultima generatie de plasme Samsung cu o diagonala generoasa de 106, luata in vreo 10 rate de la Metro (recomand faza cu ratele, ca dobanda e chiar zero si nu-ti vine sa scoti 2000 de lei din buzunar). De ce plasma si nu LCD sau LED? La recomandarea unui expert in de astea, client vechi al pensiunii, neamt: Ultimele generatii de Plasme sunt cele mai beton, durabile, tehnologia a ajuns la maturitate etc. LCD-ul depasit, iar rata de rateuri la LED-uri era inca mare. De ce Samsung? Raportul pret-calitate.
Bineinteles ca acum capul mi-a stat numai la Smart TV, dar chiar, deja, altul? Acum si trasul unui cablu HDMI din Lap pana la TV poate fi enervanta sau o solutie simpla si economcoasa. Dar cum am dat in mintea copiilor dar cu card am si gasit o solutie. Ieri mi-a livrat Fun Courierul noua jucarie: Android TV, se cheama distractia de vreo 430 de RON. De fapt 280 de lei jucariora care e mai mare decat un stick de net. Are un procesor dualcore de 1,3, memorie interna de 8 Gb, loc de cartela micro Sd, se leaga prin HDMI de TV, are un adaptor prin USB pentru curent, care se baga cu traful in priza si mai are un port usb si unul mini usb. In USB am bagat receptorul pentru tastatura, care a fost si ia vreun milion si ceva. De fapt poate fi adaptat si doar un moase si sa folosesti cea virtuala, dar nu recomand. Sincer pana dai nspemii de clickuri mori incet. Si cum are si touchepad, mini-tastatura e bestiala. Prima oara cand am vazut cutia asa mica mi-a stat un pic inima in loc, dar e tare.
Montarea e simpla. Bagi toate cablurile, selctezi pe TV portul de HDMI si ai pe ditamai ecranul practic o tableta cu android. M-am logat cu contul de google si alt soc. Dau pe VPLAY si nu merge nimic.......
De fapt google a inceput sa actualizeze la greu tot ce stia de pe contul meu, si abia cand si-a terminat actualizarirle, a inceput sa mearga totul, chiar in HD. Deci jucariora merge, cateodata, mai blocheaza, incarca mai incet, etc. Dar ce gadget nu face asta. Oricum dureaza ceva pana te adaptezi.
Jocuri nu am testat inca. dar daca e de rau revin.
Minusuri: Nu am gasit inca un nenorocit de browser, sau setarile necesare (oricare ar fi ele) cand dau de exemplu pe vplay sa-mi dispara tot browserul si sa ramana doar imaginea. Adica full screen, pur si simplu dupa o ora de cautari si instalat de vreo 6 variante de browser am renuntat. Sigur exista undeva un catch.
Antena de wireless e slabutza. Deci e bine ca routerul sa nu fie la mare distantza.
Deci cam asta e: Mi-am luat cu 100€ o jucarioara care face din TV o tableta sau pune o tableta pe TV. Daca merita.....Depinde cate filme sau chestii online voi consuma. De fapt eu vreau sa vad toate posturile germane, prin net. Dar mai am de rezolvat problema de full-screen, ceva pluginuri etc. Poate are cineva ceva idei, sa nu imi mai pierd eu vremea cu cautatul
luni, 7 ianuarie 2013
De ce mai participam la Eurovision? Update
O stire soc (link): Portugalia prin televiziunea publica nu va participa din cauza crizei si a datoriilor anul acesta la Eurovision. Nu stiu ce reactie au avut cei din Portugalia dar imi inchipui ca o asemenea decizie a TVR ar rivaliza cu ce s-a intamplat mediatic cu moartea lui Sergiu Nicolaescu. Consumam circ pe paine. Asta e. Nu se va schimba nimic oricat ne-am plange. E in specificul latin al tarii.
Dar acum pe bune. N-ar fi asta tot o decizie de bun simt, din moment ce TVR sta inglodata in datorii pana in gat si a demonstrat ca nu este capabila sa se restructureze. Nu stiu daca e posibil, dar sunt sigur ca unul din posturile private n-ar avea nimic impotriva sa preia °Oirovizionul°. Dar la noi totul devine o chestie de mandrie nationala, nu? Iar ne intoarcem la cazul (tragic-comic) Sergiu Nicolaescu unde fictiunea a ajuns sa fie dezbatuta ca si adevar istoric, mandrie nationala, comunista, numai extraterestri au mai lipsit din dezbatere. Prin urmare cum sa nu fim noi.....Si gata circul cu cei pro si contra etc.
Oricum gestul Portughezilor ar trebuii sa ne dea de gandit. Cititi si aici argumentatia intreaga: http://www.ziare.com/eurovision/stiri-eurovision/portugalia-renunta-la-eurovision-din-cauza-crizei-1210816
Uite ca vine si update-ul: Avem 700.000 de Euro pentru salon de carte la Paris. Asta da grandomanie sau tun, oricum o iei, tot prost iese. Ca absolvent de litere imi permit sa critic marimea sumei, nu participarea in sine. Sursa: http://www.asiiromani.com/stiri-diaspora/franta/15480-icr-romania-investeste-in-participarea-la-salon-du-livre-de-la-paris-700000-de-euro-.html#.UOx4xGizF2w.facebook.
Dar acum pe bune. N-ar fi asta tot o decizie de bun simt, din moment ce TVR sta inglodata in datorii pana in gat si a demonstrat ca nu este capabila sa se restructureze. Nu stiu daca e posibil, dar sunt sigur ca unul din posturile private n-ar avea nimic impotriva sa preia °Oirovizionul°. Dar la noi totul devine o chestie de mandrie nationala, nu? Iar ne intoarcem la cazul (tragic-comic) Sergiu Nicolaescu unde fictiunea a ajuns sa fie dezbatuta ca si adevar istoric, mandrie nationala, comunista, numai extraterestri au mai lipsit din dezbatere. Prin urmare cum sa nu fim noi.....Si gata circul cu cei pro si contra etc.
Oricum gestul Portughezilor ar trebuii sa ne dea de gandit. Cititi si aici argumentatia intreaga: http://www.ziare.com/eurovision/stiri-eurovision/portugalia-renunta-la-eurovision-din-cauza-crizei-1210816
Uite ca vine si update-ul: Avem 700.000 de Euro pentru salon de carte la Paris. Asta da grandomanie sau tun, oricum o iei, tot prost iese. Ca absolvent de litere imi permit sa critic marimea sumei, nu participarea in sine. Sursa: http://www.asiiromani.com/stiri-diaspora/franta/15480-icr-romania-investeste-in-participarea-la-salon-du-livre-de-la-paris-700000-de-euro-.html#.UOx4xGizF2w.facebook.
marți, 1 ianuarie 2013
Retrospectiva personală 2012 / Un an bun per ansamblu.
Privind acum înapoi personal 2012 a fost un an bun. De fapt depinde tot timpul care parte a paharului o privești sau la ce te raportezi. Și cum e văd tot timpul partea plină....
Hai să începem cu lucrurile plăcute. Concediul în Deltă pot să spun că a tins spre perfecțiune. Am zburat pentru prima oară în viața mea într-un avion mic și a fost superb. Va rămâne pe ”personal To Do List in this Life” M-am dat cu barca, am făcut baie in Dunăre, am pescuit, bere cu prietenii La Sălcii, peștele gătit de Marlena, lista e lungă. În rest multe plimbări prin țară, iar pe afară am fost în Dortmund, Rennes, văzut scurt și Stuttgart, Parisul și Luxembourgul.
A fost anul de campanie electorală pe locale, am fost reales pentru a 3-a oară (o ambiție personală) și......mi-am dat demisia. Nu trebuia neapărat (contrar aparențelor), dar așa am considerat eu că este normal, asta poate și din educația politică pe care o am și am promovat-o toți anii aștia de când fac politică. Am învățat multe și partea plină a paharului funcționează și în cazul astă cam așa:
- Am parte de infinit de mai multă liniște. Am început să realizez imediat după vreo 3-4 săptămâni că agenda mea permite în sfârșit alte lucruri. Nu mai suna atâta telefonul (cum eram unul din puținii consilieri FDGR abordabili) și nu mai am avut probleme de rezolvat...pentru alții. Și așa am realizat în final că de fapt după 15 ani e nevoie de o pauză și îmi face bine.
- Am avut susținere din toate părțile, și nu vorbesc doar de cei care mă cunosc și sunt apropiați, în general aproape de la toată lumea. Și da, parcă asta îți dă suportul ală moral că nu ai făcut totul degeaba. Vă ulțumesc pentru asta.
- Am avut în sfârșit timp să pun în aplicare un plan vechi de vreo 2-3 ani. Să mai pun pe picioare o mică afacere care să fie independentă de tot ce fac până acum. Deocamdată am început cu ceaiurile de la Just T și chiar e o plăcere să vinzi ceai. Se pliază pe propria filozofie de viață, așa în stil mai eco.
- Am intrat, căutându-mi dreptatea, în contact cu justiția de pe la noi, și am aflat câteva lucruri: Dreptatea ta poate să depindă de toana unui judecător/judecătoare; nu ți se citesc dosarele, și, câteodată, judecătorii ”nu înțeleg nimic” (citat) din ce soliciți tu. Acum va trebuie să îmi solicit și restituirea taxei auto și te miri ce mai urmează. Mai bine mă apuc și fac dreptul decât să mai dau bani pe la avocați. La cât durează la noi un proces chiar apuci s-o și gați.
- Am timp să fac ceea ce îmi place. Seriile Sibienilor cu AIOS va fi unul din aceste lucruri. Oricum e mai confortabil să fi ONG-ist.
În alt plan Biroul de traduceri merge de zbârnâie. De fapt de vreo trei ani veniturile sunt în creștere constantă iar 2012 nu a făcut excepție. Și da pot să afirm că sunt unul din traducătorii foarte buni pe germană și română din țară. Anul acesta am însoțit de ex. (angajat de Senatul României) delegația parlamentară a Bundestagului German la întâlnirile cu Guvernul și Preșidenția. Printre altele am sfost la Ponta, Băsescu, Rus, Georgescu, Marga, Geoană. Sper ca și 2013 să fie la fel de bogat. Iar Pensiunea nici n-a murit nici n-a trăit. E undeva pe zero în așteptarea vremurilor mai bune pentru turism. Nu vor veni nici în 2013. Estimarea mea e că undeva începând cu vara 2015 se va revigora cu adevărat acest sector odată cu finalizarea autostrăzii. Până atunci e bine si pe zero. E undeva acum într-un stand-by pe care îl preconizez și pentru anul acesta.
Jobul de dezvoltator de proiecte sociale. Aici nu sunt foarte mulțumit. Practic nu sunt realizări notabile. Mai mult rutină. Poate Newsletterul care îl editez acum periodic. În acest domeniu concluzia este una simplă: Statul nostru este de rahat și nu se ocupă de proprii săi semeni aflați în dificultate și ceea ce e mai rău, nu îi suține nici pe alții care vor să facă treaba în locul său. Am cam luptat cu morile de vânt și tare mi-e teamă că 2013 va fi un an mai rău. Vedem....
Sportul a început să ocupe tot mai mult timp din viața mea. Deocadată 2 x pe săptămână la sală iar în afară de tras la fiare (urăsc de fapt) mai adaug la final și vreo 10 km de alergat pe bandă. Joggingul devine se pare tot mai mult o pasiune. Rezultatul, combina cu veva alimentație adecvată, e vizibil. Am intrat în noul an cu 75 de kg. Am avut și 83 la un moment dat..... Ținta 2013 e undeva la 70-73.
Deci un an plin, tumultos, cu schimbări pe plan personal, cu o reorientare (chiar era necesară) a priorităților, dar la sfârșitul căruia mă simt împlinit și mulțumit cam de tot ce s-a întâmplat, și deocamdată fără niciun regret. Dacă anul 2013 va păstra trendul lui 2012 nu pot decât să fiu super-mulțumit. Un management mai eficient al timpului va fi, se pare, marea provocare personală, dacă vreau să gestionez toate proiectele mele la standardul care îmi place. Se pare că și astrele îmi confirmă trendul pe care mi l-am propus :).
Să auzim anul acesta numai de bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)