Regionalizarea, un subiect fierbinte pentru toți (I)



Scaunul de Senator e confortabil. La propriu.

Îi dau dreptate lui Dragnea când a afirmat că s-a făcut o mare greșeală când actualele regiuni au primit niște nume neutre (nord, centru, etc.) care nu i-a reprezentat pe cetățeni, asta fiind poate una din cele mai importante cauze, pentru care acestea nu se identifică cu ele.

Afirmația a fost făcută de Dragnea în cadrul unui seminar ținut in Sala de Plen a Senatului României la care au invitat Ambsadele Franței și a Germaniei cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Elizee. Tema: Regionalizarea: Abordări comparative franco-germane, la care au participat și Premierul Ponta și Președintele Senatului Antonescu. Seminarul cu pricina nu a adus nimic spectaculos, interesantă totuși abordarea critică a celor doi ex miniștri ai justiției german și francez care ne-au prezentat părțile mai ales mai puțin reușite ale regionalizării din țara lor. Și aici am reținut mai ales un aspect: Francezii nu au desființat nimic ci doar și-au creat un aparat și mai stufos, nu au prea renunțat la controlul statului central, nu au asigurat mare finanțare regiunilor și nu le-au acordat mare putere decizională. Vă sună cunoscut?
Am vrut să-l întreb Dragnea dacă are de gând să desființeze prefecturile, mai ales in contextul în care a afirmat că regionalizarea nu ne va costa niciun leu în plus.  Din păcate nu a fost timp pentru dezbateri reale deoarece timpul a fost monopolizat de Attila Cseke, fostul ministru al Sănătății, venit cu sarcină de partid să prezinte punctul de vedere al UDMR și de Tăriceanu, care a zis el ceva inteligent, dar trebuie să consult notițele.
Totuși au fost și ceva note nu neapărat discordante, dar cel puțin interesante: Premierul și cu co-liderul liberal de alianță au afirmat în alocuțiunile lor, că regionalizarea trebuie gândită bine, nu trebuie făcută în grabă, prin urmare nu-i bine să ne grăbim, trebuie făcută pe baze temeinice, analize etc. Nici nu au plecat bine amândoi, că Dragnea o dă exact pe dos: ”Avem o fereastră istorică”, în contextul fondurilor europene, a majorității USL, a revizuirii Constituției, și încă alte câteva argumente logice prezentate, regionalizarea trebuie să aibe loc până la sfârșitul anului sau iar se vor pierde câțiva ani buni, spune el, și undeva îi dau dreptate. Păi acum, o facem încet, sau o facem repede? Îmi pun și acum întrebarea, dar înclin spre ultima variantă. Impresia e, că încă nu se știe exact ce se vrea, sau asta vor PSD-iștii să creadă colegii liberali. Anul acesta aflăm oricum.
S-a vorbit mult și de regionalizare în contextul fondurilor europene, și de modelul polonez de absorbție. Băieții ăștia, cu regionalizare dusă la capăt, tind să atragă fondurile spre 100% iar noi cu ceva noroc, o să reușim jumate - fără regionalizare. Ideea e, că o regiune va putea mai bine gestiona și atrage fonduri spre nevoile sale reale decât, bani împărțiți de la centru. Cam asta este una din marile mize ale regionalizării pe termen scurt. Îmi vine greu să cred, că statul va ceda mult din puterea lui centrală și din taxele pe care le colectează către regiuni. Pentru asta trebuie să se schimbe generația de politicieni.
Mi-au plăcut argumentele lui Dragnea, dar asta nu mă face să am încredere în el. Sunt sigur că undeva are o agendă ascunsă (de partid). De altfel a și spus în cadrul seminarului că problema dintre Brașov și Sibiu este cam cea mai spinoasă. Undeva se pare totuși că se va împăca și capra și varza. Cred că se ia în considerare ca ambele să fie capitale, dar nu pe reguni istorice. Vezi noua informație lansată a fluxurilor.
Există atât argumente care vorbesc pentru, cât și care vorbesc împotrivă. Ași putea să le susțin pe amândouă cu ușurință și convingere (paradoxal, nu?), atât din punctul de vedere al ardeleanului neaoș dar și d.p.d.v. al unui gânditor de dreapta cu viziuni liberale.

P.S. Aici din scaunul Pieței Mari mă întreb, oare ce vor face Sibienii dacă nu intră în cărțile de a fi capitală. Orice altă variantă, îl va pune cu timpul în umbră, și îl va readuce invariabil la statutul de oraș prăfuit poleit cu aur. Speranța stă din nou la același om: Primvicepreședintele liberal ar putea avea din nou de spus un cuvânt decisiv și în această chestiune, pasul făcut fiind probabil cauzat tot din acest motiv. Undeva se duce un război surd pe această chestiune, iar noi stăm cam prea liniștiți într-o chestiune atât de vitală pentru viitorul urbei noastre. E o responsabilitate comună pe care o au toți politicienii Sibiului. Absolut toți.