miercuri, 16 noiembrie 2011

Despre cei 300

Din păcate nu este vorba despre spartani. Este vb. doar de bravii noştri de parlamentari, care conform *Preşedintelui meu* - îmi place formularea sarcastică lui Nils Schnecker - ar trebuii să fie doar 300. Deci, dacă i-am reduce (deocamdată doar teoretic prin referendum) cu peste 100 ne-ar fi făcut atâtea reduceri, că țara asta ar trăii doar din lapte și miere, cu economiile făcute de la ei. Acum Puterea zice, într-un fel de strutzo-cămilă, că să reducem la 388. Probabil ultimului recensământ oricum reduceam. Sincer nici asta nu este treabă. De fapt sunt mai puţini şi mai uşor manevrabili, este probabil gândirea matematico-simplistă a marelui strateg.
Aşa ne place nouă, să ne facem mai mici decât suntem. De fapt suntem după numărul de populație și suprafață după Polonia a 2-a țară ca mărime care a intrat în UE. Și chiar în tot UE-ul nu suntem atât de mici. Și precum toate țările mai mărișoare, cu pretenții, avem un sistem bicameral. Asta este, democrația costă. Că societatea nu este chiar pregătită, și trimite lichele în Parlament, este alt subiect. Eu personal nu sunt de acord nici cu reduceri prea mari la numărul de parlamentari (se pierde din reprezentativitate) nici cu sistem unicameral (ies doar legi mai proaste decât cele de acum). Dar nici nu pot să nu respect voința populară:
ma aflu într-o dilemă titpic democratică: Deci dacă asta este voinţa populară (votul a fost democratic), asta e. Pe de altă parte un sistem unicameral mi se pare alt mic atentat la democraţie.
Măcar, tot în mod democratic, pot să-îmi exprim dezacordul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu