Acum sincer. Felicitari TNL, ca a organizat actiunile, fiecare a strigat ce a vrut, retelele de socializare functionează, televiziunile au supralicitat, conform rețetei: Senzational DD direct, TVR a dezinformat, etc. Concluzie: Avem democratie. Ce nu avem in Romania, este intr-adevar o cultura a protestului. Poate dupa ce va relatez, ce am trait la Berlin in 2003, cand lucram in cadrul unei burse la Parlamentul German, ne dam seama, cam ce au fost miscarile din Piata Universitatii, sa daca merita sa importam modele de la altii.
Deci in Berlin au in fiecare an de 1. Mai loc demonstratii. In ultimii ani ar fi mai soft citesc in media, atunci erau de tip hard.
De fapt ele incep cu o noapte inainte cand neo-nazistii incendiaza de Noaptea Walpurgiei si se bat cu Politia. Dimineatza pe la 10 de 1. mai se aduna stanga si socialistii si sindicatele si vedem o mare de oameni in rosu si cu drapele rosii. Dreapta extrema se aduna si ei intr-o contra-demonstratie si rolul scutierilor (inarmati pana in dinti) es sa-i tina departe pe unii de altii, zboara ceva pietre, ceva capete sparte, si cam atat. Dupa masa alt mars, tot de stanga ca doar, deh, e 1 Mai Muncitoresc, de data asta, mult tineret. Traseu prestabilit, cu camion cu platforma si cu muzica boxe, gen Love-Parade, mai spune unul jos cu capitalismul, citeste ceva proclamatii, dar atmosfera es de parada alimentata cu mult alcoohol etc.
Pentru noi (eram mai multi ziaristi, care n-am fi ratat ocazia) surprinzator enorm de multa jandarmerie. Tunuri de apa, scutieri fiorosi, blindate! Deci pe tot traseul nu puteai sa iesi si sa intri pe vreo strada laturalnica, totul era frumos si ermetic barat de scutieri. La final am marsaluit tot traseul, oricum n-aveai de ales, pentru ca si coada demonstratiei era inchisa de scutieri, pana in Kreuzberg, cartierul turcesc, unde s-a citit ultima proclamatie, si gata ne-am cam imprastiat la terasele din zona, la o bere.
De aici incepe episodul 2: Vine seara, auzim bubuituri, deodata vedem niste persoane mascate alergand, niste scutieri dupa ei, dupa care s-au luat in toata piata la bataie, zburau pietrele din pavajul cubic. Imaginea era suprarealista: Noi stateam la terasa cu berile in fata si aia la 50 maxim 100 de metri, depinde unde alergau, se ciomageau in toata regula! Am facut poze (tebuie sa le caut), interesant!
Calvarul a fost, cand am vrut sa plecam pe la 10. Bataile continuau intre scutieri si mascati (extermistii si de stang si de dreapta erau acum uniti), pe diverse strazi. Gurile de metrou erau toate inchise in cartier. Am prins gaze lacrimogene, am fost alergati de scutieri, ca ne-a pus dracul sa ne oprim langa o masina care ardea (sa facem poze), si ne-au alergat, ca sa faca loc pompierilor. Am vrut sa trecem de cordoanele, care inchisesera ermetic tot cartierul, dar aveau consemn: Nu trece nimeni!, si nu ne-a ajutat nici legitimatia de ziarist nici aia de la Parlament, am vazut cum unii in civil ii arestau cu fata la perete pe altii in civil-mascati, am vazut cum turcii isi aparau cafenelele si magazinele de molotov-uri cu bata de Baseball in mana (deci semn ca statul de drept incetase in locul ăla sa functioneze pt. cateva ore), ne-am prins, de ce nu vedem masini prin parcari (cunsocatorii le dusesera de mult), si, da am reusit sa iesim pe la 2 dimineatza din incercuirea Politiei, care nu lasa decat grupuri de cate 25 de oameni sa iasa, ca sa se disperseze. Mai mult de jumatate eram oricum turisti si curiosi.
Concluzia autoritatilor de atunci: Mai bine sa aiba toti odata pe an prilejul sa-si descarce frustrarile si energiile negative. Si zau ca erau multi de astia. Dar la urma urmei ciomageala s-a desfasurat organizat, chiar daca cam pe aria unui cartier cat Sibiul. Si inchipuiti-va l-au inchis nemteste. N-a patruns si n-a iesit nimeni pana nu s-au calmat spiritele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu