Sunt neam de "Chiabur"

Ajunge la mine după Crăciun la birou în Sibiu o carte poștală de la Fundația ”Michael Schmidt”, mă uit, și brusc am un "déja vu", era o poză cu Comandamentul de Pompieri din Rupea de la 1932. Poza editată sub formă de carte poștală și scoasă la editura Curtea Veche.

Pentru cei care nu știu, Fundația promovează de ceva ani intens patrimoniul cultural săsesc din ”Țara Ovăzului”, orașelul meu natal, fost Scaun săsesc, face parte din regiunea menționată. Așadar nu pot decât să mă bucur, că au făcut acest lucru. Asta e cartea poștală.

 

Cum ieri am fost la ai mei la Rupea, iau obiectul cu mine, că știam eu ceva, dar vroiam să fiu singur. Și se confirmă. Originalul e la ai mei, și în poză sunt cei doi străbunici ai mei, din partea bunicului, și din partea lui tata: Wagner (în mijloc, care a venit din celebrul sat Viscri) și Bawinski (marcat sus, deci am și ceva origini poloneze, venit din Silezia). Uite și originalul:

Ai mei au adunat în timp câteva lucruri încropind un mic muzeu cu obiecte săsești, ungurești și românești. Nu mai știau cine a pozat, că toată lumea care a venit să viziteze colecția a făcut poze. Acum, sincer, mă bucur că Fundația a scos această poză sub formă de carte poștală, dar într-un minim gest de politețe (ca să nu vorbim de alte aspecte) era frumos să ne trimită și nouă măcar un exemplar, și nu să aflăm din pură întîmplare.

Cum își supraveghea Împăratul Iulian mormântul (singura mea întâlnire cu ”împăratul”)

Azi la decesul omului, mi-am adus aminte de o întâmplare cu el de cevA ani. Era prin octombrie 2004. În scurta mea perioadă cât am lucrat la stat, la centrul de pregătire al funcționarilor publici, adică cu demisie cu tot vreo 2 luni în total, l-am ajutat într-un proiect al Centrului pe fostul director al Bibliotecii Astra, Mariș, proaspăt pensionat. Proiectul mișto, dar prea puțin valorificat până astăzi, cuprindea elaborarea unui ghid și a unei hărți a Cimitirului Muncipal cu personalitățile ce își aveau locul de veci aici.

Și cum batem noi cimitirul căutând pe unul și altul, eu fiind fotograful, la un moment dat, zice Mariș, hai pe aici să mergem la mormântul lui Cioabă (Ion, bunicul actualilor Co-Regi), că la urma urmei e și el o personalitate. Mergem noi într-acolo și dăm în drum de doi băieți care meștereau la un mormânt supravegheați de altul mai în vârstă, negricios, îmbrăcat în trening, mai mult lat decât lung, gras de vreo 160 de kile, Spre surprinderea mea se duce Mariș spre el și îl salută jovial. Mă gândesc, de unde îl mai știe și pe ăsta. Schimbă câteva vorbe cu el, îl ia peste picior cu mormântul, mă mai și pune să fac o poză, și mergem câțiva metri mai încolo, pe diagonală, unde era mormântul lui Cioabă, relativ nou renovat de fi-su Florin (decedat și îl în 2013)  - un mormânt mare de marmură.

După ce ne îndepărtăm, mă lămurește Mariș că era Iulian, care nu vroia nici el să se lase mai prejos și își înălța/renova propriul loc de veci. Dar se știa de atunci că e deja în declin economic față de rivalii săi, semn că își placa locul cu gresie.

Întrebarea cu care am rămas amândoi a fost, oare câte ierni va rezista gresia?

P.S. Încă nu am găsit poza. Dar când o să dau de ea, o adaug.

Până la urmă, al cui e trotuarul?

După ce am dat tot weekend-ul la lopată am luat si eu un avertisment luni de la Primărie, că n-am măturat ultimii 10 cm de zăpadă picați până la 8 dimineața. Asta conform unui HCL de prin 2001, care, printre altele, spune că trebuie să mături până la 8 dimineața și mai trebuie și să dai cu material antiderapant. Acum sincer, si dacă nu eram răcit, eu la 7 dimineața tot nu mătur. Așa din principiu prefer o amendă. Oricum la noi în Turnișor se mătură. Si numai de gura și rușinea vecinilor, care este de altfel o instituție mult mai eficientă decât orice ucaz de stat. Dar pe topicul ăsta mi-a atras atenția la un moment dat un comentariu de la altă postare, și am început să reflectez.

Deci trotuarul din fața casei mele este pe domeniul public. Acesta de regulă este administrat de un serviciu de specialitate al Primăriei. Pe de altă parte îmi spui că pe timp de iarnă trebuie să am grijă de el (de fapt tot timpul), prin urmare mi-l dai forțat în grijă (custodie) și mă amendezi dacă nu fac cum vrei tu. Și hăt cum trece zăpada, pac îmi tragi alt avertisment că am parcat cu roțile și pe trotuar (aici iar nu îți asumi vina că a fost prost proiectată strada). Păi stai, dacă e tot în grija ta ca Primărie din sarcina Consiliului Local care ne reprezintă pe noi cetățenii proprietari de drept, n-ar trebui să mă plătești tu Primărie că dau cu mătura, că eu te plătesc prin taxe ca tu să ai grijă ca eu să am grijă?

Păi hai s-o complicăm și mai mult: Se face vară, și vreau să pun un stand cu produsele mele din grădină. Absolut că spațiul devine în cel moment 100% din nou al Primăriei din toate punctele de vedere. Autorizații, închiriere per metru pătrat etc. Păi acum ce facem, ori ai tu grijă, ori am eu grijă?

Altă întrebare, dacă tu poți să mă amendezi că nu am măturat, eu cum te amendez că nu mi-ai curățat?

Oricum o dai, toată lumea va avea dreptate, depinde pe ce parte a principiului aplicat de afli. Soluția nu stă în amenzi și constrângeri ci în spirit civic, iar acesta se cam educă. La fel comunitatea ar trebui să-și definească singură regulile, prin preprezentanții ei aleși, dar aceștia nu prea își mai ascultă nici comunitatea și nici sfetnicii (azi am spune experții), drept pentru care rezultă legi proaste la toate nivelele de guvernare.

Piața pe care n-a vrut-o nimeni (in afară de PSD)

Povestea pieței stă pe scurt cam așa. În perioada 2000-2004 am fost nevoiți să coabităm cu PSD-ul, care a fost cam singurul partid care până prezent a obținut un acord scris cu FDGR. Acord pentru care l-a strâns Nastase cam tare pe Johannis cu ușa, așa că disensiunile ce au urmat cu PSD-ul au fost naturale.
Ei bine, PSD a considerat că în Ștrand e nevoie de o piață și că dă bine pentru partid să inaugureze piață înainte de alegeri. Cu toate că Johannis era împotriva proiectului (unul din argumente fiind apropierea de Piața Cibin), respectând protocolul de colaborare, i l-a dat lui Banciu, iar hala s-a făcut, iar PSD l-a inaugurat.
Cred că s-au vândut acolo legume maxim doi ani. Apropo vara era ingrozitor de cald acolo, iar Piața Cibin mult mai bine aprovizionată era la o aruncătură de băț. La un moment dat era un fel de En Gros de chinezării pe acolo care și el s-a mutat în centru. Piața liberă a demonstrat că acolo nu este nevoie de o piață agro-alimentară, și nici nu se pretează în zona de spațiu comercial. Deci ca să răspundem, nici țăranii nu au vrut-o. http://www.turnulsfatului.ro/2016/11/16/piata-nefolosita-sibiului-de-ce-nu-ar-putea-fi-data-taranilor/

Sincer, eu ași face acolo un centru sportiv pentru cartier, și oricum ași întreba oamenii de acolo, pentru că la urma urmei clădirea le-a fost dedicată lor.

Tanarul lup USR-ist: O noua specie politica pe cale sa se nasca?

Din categoria prea faina sa nu o comentez, iau cu copy paste postarea lui Vosganian de pe blogul lui:

În această campanie electorală l-am întâlnit pe … Oedip!!!

Posted: 13 Nov 2016 08:40 AM PST

În versiunea sa contemporană, el se numește Mihai Lupu și candidează pentru Camera Deputaților din partea USR Iași. Iată și cum s-a petrecut întâlnirea: ne aflam împreună într-unul din studiourile de televiziune ieșene, în timpul dezbaterilor electorale. Și, precum le e obiceiul acestor salvamariști/salvamontiști de la USR care vor să ne salveze fără voia noastră, dl Lupu s-a lansat într-o diatribă împotriva întregii clasei politice care nu a făcut nimic de 26 de ani încoace și împotriva parlamentarilor care, în aceeași perioadă și fără excepție, și-au văzut numai de interesele lor.
Întâmplarea face că dl. Mihai Lupu este fiul lui Vasile Lupu, deputat, timp de un deceniu, și un tenace apărător al drepturilor țărănimii. M-am întors către lupul cel tânăr și l-am întrebat ce opinie are despre asta lupul cel bătrân. L-am întrebat dacă se simte confortabil jignindu-și astfel – nemeritat, după opinia mea – tatăl. Nu a fost pregătit să răspundă la această întrebare.
Între cele două paricide, Oedip are, măcar, circumstanța că a făcut-o fără să știe. Iar când a aflat, s-a căit.

Cam asta este pericolul mare ce paste USR-ul. Decredibilizarea se intampla cand ai un tip de discurs, iar faptele sa arata incet, incet cu total altceva. Sa nu fiu inteles gresit. Nu am nimic cu dl. candidat si nu ca este al nu stiu cui si nu afirm ca USR actioneaza gresit. Am ceva impotriva discursului duplicitar. Una e sa spui intr-un discurs de tip cal-alb-inaripat ca vi cu total altfel de politica, si sa faci tocmai invers. De exemplu (si) faptul ca iti tirimiti candidatii de la centru pe listele din tara. Perioada de dupa parlamentare, va aduce probabil clarificarea necesara cum va evalua USR-ul, sau ce ramane din el, inclusiv cea ideologica.

Despre cum fostul imperiu PNTCD (daca tot eram la acest exemplu) contra-ataca poate alta data :D.
In rest keep calm and smile, doar suntem in campanie!

Aqua-parc versus Centru Olimpic

Pentru că tot s-a întrebat Traian Deleanu cum stă treaba cu Aqua-parcul de la Sibiu îl lămuresc eu cam cum au stat lucrurile când s-a pus prima oară problema sub Johannis.

Cred că era la începutul lui 2008 când KJ a pus construcția în discuție în grupul nostru de consilieri. Veneam după 2007 și era timp și loc de alte proiecte. Identificase locul - Dumbrava - și avea de gând să construiască un complex de bazine olimpice. Cam cel mai mare din țară. Repet BAZINE OLIMPICE. Este bine știută și de lăudat apetența Primarului de a sprijini sporturile (în afară de fotbal) ce a dus ca o serie de competiții să vină la Sibiu. Cum bazinul de la Baia Neptun nu putea fi o opțiune oricât era modernizat și eram conștienți ca Olimpia va rămâne sub alt patronaj, opțiunea părea - și este, spun eu - una viabilă.

Deci, vine KJ și ne-o supune la dezbatere în grupul de consilieri a Forumului și ne întreabă cam ce părere avem. Mă trezesc eu, ca de obicei comentând, că dacă tot ne avântăm într-un asemenea proiect, cred că era estimat atunci la vreo 50 de milioane de Euro, n-ar strica să avem și o componentă de distracție, și dau exemplul Aqua Magicu-lui care se deschisese cu aproximativ un an înainte la Brașov. Chiar l-am îndemnat pe KJ să îl viziteze. Nu știu dacă l-a vizitat, cert este că i-a plăcut idea și a preluat-o.

Repet însă, ideea de bază nu era să avem un loc de distracție ci un loc unde copii să practice sport, sport de performanță, iar să existe pentru sibieni și pentru familiile lor și partea de distracție. Acum văd că discursul să mutat pe Aqua-parc ce ca și semnatică înseamnă accent pe distracție.

Sper să fie doar o alegere nefastă a termenului. Renunțarea la ideea de a avea în primul rând acolo un centru sportiv ar fi una cel puțin nefericită, iar discursul public ar trebui ajustat/nuanțat în acest sens.

Nu am voturi, câte ași vrea să împart

Mâine mă întorc în România. După o săptămână în HQ-ul de la Sofia voi ateriza la București, mă duc la birou pe Armenească iau mașina și fuga la Sibiu la vot. Și sincer, cred că e pentru prima oară când nu am atâtea voturi câte ași vrea să împart, în general la oameni care îi știu și le-ași acorda votul. Așa că ași face niște ocoluri. Pentru București în loc să aleg între doi candidați în spatele cărora stau niște găști de hoți...opțiunea devine chiar simplă. Dar ași vota-o la un sector și pe Laura. O știu, și știu că bate sectorul la pas de două luni. Asta face ca între timp să fi aflat la firul ierbii, care sunt problemele sectorului. Îmi plac oamenii care cred și luptă pentru proiectele lor. Pe Clotilde n-o știu, pare și ea o opțiune viabilă iar cu unii n-ași avea nicio problemă să fac un pact :)

După care probabil ași conduce ață la Brașov unde ași vota cu două mâini pentru prietenul Mace, unde sunt sigur că indiferent cum se termină, va fi viitoarea opțiunea viabilă pentru orașul de sub Tâmpa. În drum spre Sibiu prin Avrig m-ași opri la Slimnic unde l-am descoperit pe Alin, un adevărat fiu al satului pentru care Slimnicul e casa lui la propriu. La Sibiu, ce să mai zic am plăcuta dar mai ales dificila alegere între Astrid și prietenul meu Răzvan cu care am pus umărul să construim acel minunat proiect numit AIOS. L-ași vota și pe Marius, care e și el din categoria ”good guy”. Dar, sorry n-am decât un vot de dat. Cred că ași da o tură și pe la Tg Mureș să votez un om liber, chiar dacă nu îl cunosc, dar îmi place tare mult ideea de libertate. M-ași fi dus și la Cluj să o votez pe Aurelia (chiar dacă sunt (încă) fumător), dar parcă nu mai e candidată.

Da, le folosesc prenumele pentru că pe majoritatea îi cunosc personal, și cred că fiecare dintre ei, din funcția pentru care luptă să o ocupe, ar trebui să fie aproape de fiecare dintre noi, care le acordăm încrederea noastră prin votul acordat. Și dacă e să sumarizăm inițialele partidelor pentru care candidează cei enunțai mai sus avem ALDE, USB, PACT, PMP, FDGR, PNL, POL, PSD. Interesant. Nu? Dar aici nu este vorba despre partide, ci pur și simplu despre oameni. De când am fost prostiți să alegem între Vadim și Iliescu nu mai cred în votul util. Cred în diversitate. Chiar dacă candidatul ales are sau nu are șanse, important e ca opțiunea mea, chiar dacă va fi una minoritară, să se facă auzită.

Așadar, hai la vot!