Despre respect

Cand eram in vizita la Rennes unul, din membri delegatiei noastre ramasese impresionat, cum directorul francez se saluta si isi strangea mana cu fiecare dintre angajatii intalniti in drum. Era vorba despre respectul pe care il poarta fiecare pentru munca pe care o presteaza. Seful il respecta pe subaltern aceste il respecta pentru capactiatea lui de a lua decizii s.a.m.d Bineinteles ca am avut o dezbatere intreaga pe acest subiect si concluzia nu era una  imbucuratoare: Nu cred ca societatea noastra a mai trait o asa mare dezbinare. In ultimii ani nu care a fost categoria sociala care sa nu fi fost hulita prin manipularea dragilor nostri conducatori. De la salariile profesorilor, la pensiile nesimtite, la politisti öi vamesi corupti, politicieni, spagile medicilor, chiar nu stiu cine a scapat de aceasta invrajbire nationala programata. Divide et impera, spunea un vechi dicton latin. Am ajuns ca nimeni nu mai da doi bani pe nimeni.
Ne pierdem respectul si nu-i bine. Probabil ca aici ar trebuii inceput.  Sigur ca padure fara uscaturi nu exista, dar mi-am propus de acum incolo sa apar fiecare categorie in parte. Daca de exemplu unul din zece isi face corect treaba, atunci consider ca merita sa-i acordam respectul cuvenit meseriei pe care o practica sau categoriei sociale de care apartine. Si exemple pozitive gasim peste tot.


P.S. Liviu Mihaiu intreba intr-un post zilele astea daca ne-am simiti discriminati. Imi dau seama ca da: Ca si PFA - traducator si interpret eram privit de insepctorii fiscali la control ca un mic evazionist, ca si proprietar de firma esti privit ca om cu bani, ca si politician esti oricum un mare corupt si cu bani (un amic spunea odata: caaare 300 de lei indemnizatie poate 3000 de Euro! Cam asta e imaginea politicului, imi vine sa ma intorc 100% in sectorul ONG unde oricum sunt mai departe activ), la jobul meu cu juma de norma imi aud vorbe ca nu fac nimic, iar vorba unui prieten, daca iti bagi piciorul si te faci somer vei fi considerat un mare lenes. Poate din postura de sas mi se aloca insusiri pe care nici nu stiu daca le am. Asa ca, ce tie nu-ti place altuia nu-i fa!

Avem nevoie de o noua identitate vizuala pentru oraș și județ

Vizita de la Rennes la AJTS-ul lor mi-a întărit convingerea, că avem nevoie de o nouă identitate vizuală a orașului și a județului. O identitate care să ne ofere un brand pe termen mediu și lung ce urmărește creșterea numărului de turiști din orașul și județul nostru. Acum nu intru în detaliile tehnice de la Rennes, dar partenerii noștri francezi exact asta au făcut: Au creat o nouă identitate județului Ille et Villaine / Ați auzit de el? Dacă nu, Vă asigur că nici mulți dintre francezi, dar mulți au auzit de ”Haute Bretagne”. De fapt brandul Breton și-l împart trei județe, Ille et Villaine aflându-se în mijlocul celor trei și în competiție directă în bătălia pentru turiști cu celelalte două. Așa că în mulți ani, cu multe studii de impact, grup țintă etc. și multe sute de mii de Euro pe studii, că organizația de turism are o subvenție anuală din partea județului de 1,7 milioane de Euro, au creat acest nou brand al regiunii care se vinde. La sfârșitul lui martie orașul era plin de turiști, elevi, etc.
La noi capitala culturală a fost un moment și pas important, dar s-a dus. Ne-a poziționat bine pe piața internă unde gradul de notorietate a rămas constant ridicat și datorită programului cultural de calitate. Ce ne lipsește este poate o ofertă coerentă a produselor turistice. Bine structurate.
Pentru piața externă capitala culturală rămâne un certificat de calitate dar nu mai poate asigura aceași notorietate ca în 2006/2008. Alte capitale au profitat de acest avantaj iar poate acum e cazul ca Sibiul să se gândească, cum se va poziționa în competiția globală a orașelor turistice. Deocamdată suntem foarte bine vizitați, dar turiștii nu se opresc în urbea noastră, cât ne-am dori noi. Lipsește și o ofertă coerentă a produselor regiunii. Ei vin, stau o noapte și pleacă la Brașov unde stau chiar mai multe. Alba cu renovarea cetății vnie puternic din urmă. Sunt competitorii noștri direcți. Încercarea noastră de a crea o asociație de turism regională, pentru a promova toată regiunea, au eșuat, poate și din cauza orgoliilor unora și altora. Dacă nu există interes comun atunci ajungi în competiție. Cam ca și pe la Rennes.
Un prim pas s-a făcut. Suntem în anul Baroc. Poate fi și asta o identitate. Nu suntem nici Praga, nici Cracovia, dar la ora asta poate cel mai frumos sau romantic oraș din estul Europei, spun și eu, că ar fi și asta o identitate. Va trebuii în perioada următoare puternic reflectat asupra acestui subiect și să lăsăm niște specialiaști să/și facă treaba.

Mi-am dat amenda. Din categoria sunt prost dar adevarat

Asta chiar e din categoria prea faina sa n-o comentezi. Pacat ca sunt chiar eu protagonistul. Am reusit sa iau amenda de la Primarie. Nu-i prima, dar asta a durut un pic, si la buzunar si la orgoliu.

Deci povestea e simpla: Mi se apropia data de expirare a autorizatiei de la Primarie la firma, asa ca mi-am luat formularul de la CIT, l-am completat, am facut acopiile xerox, le-am pus in geanta si....acolo le-am uitat cateva zile, in care le-am plimbat prin primarie, fara sa le depun. Mi-am adus aminte luni. Ma duc sa le depun, surpriza, am intarziat o zi, sunt trimis al autorizare si control, acolo se uita omu´ lung la mine si imi spune ca trebuie sa platesc amenda. Asa ca am platit 400 de Ron amenda (Votata cu manutza mea acum 3 luni. Inainte era 50 de Ron) pe un HCL lucrat tot de mine unde s-a propus de catre Primar ca termenul de autorizare sa se prelungeasca la 3 ani. Cata dreptate a avut....chiar daca ratiunea era alta - degrevarea aparatului administrativ. Asa ca pot sa spun ca mi-am dat singur amenda. Ar trebuii sa ma ingrijorez? Stiam ca numai militienii au avut astfel de performante in trecut.

Romania cea mizerabila

Dupa ce am admirat pe drum campurile lucrate din Franta, Germania, Austria si Ungaria am patruns in Romanica noastra „mereu surprinzatoare” care de data asta ne-a intampinat in jurul Aradului cu un camp sau mai bine zis cu campuri pline de pungi de plastic si de peturi. Evident nelucrate, dar asta este o alta poveste. Stiu ca asta-i peisajul natural al Romaniei, dar dupa o saptamana petrecuta pe la altii ma revolt din nou. Chiar e nevoie? Chiar nu putem corecta meteahna asta?

Chiar daca obiceiul asta, de a arunca oriunde si orice, are radacini adanci, nu cred ca nu exista solutii. Oricate campanii demne de laudat exista (let´s do it Romania de exemplu), efectul va fi foarte redus atata timp cat nu se rezolva cauzele. Imi amintesc cum imi spunea profesorul meu de civilizatie germana la inceputul anilor ´90, ca intelege ca venim dupa 50 de ani de dictatura comunista si ca constructia democratiei necesita timp si efort, dar nu intelege, de ce sunt toaletele noastre atat de mizerabile. Toalete publice nu prea mai avem, cele particulare nu mai sunt mizerabile, dar gunoi producem in schimb inzecit. E sinistru, cand urmaresc de exemplu in vizita la socri cand se umfla Somesul cate peturi iau calea apei si alte cate gunoaie. Atata stie taranul nostru. Nu l-a invatat nimeni altceva. Cand se umfla apa, el isi zvarle gunoaiele.

Vina e colectiva. Incepe cu educatia, lipsa implementarii programelor de colectare selectiva a deseurilor, lipsa aplicarii amenzilor, lipsa unei vointe politice. De fapt aici se rezuma totul, o vointa politica coerenta in colaborare cu sectorul ONG ar mai rezolva din problema.

De exemplu, de ce nu se introduce ca in Germania taxa pe PET. Un pet de cola de 2 litri are acolo o valoare de garantie de 50 de Euro-Centi. Nu cred ca le-ar mai zvarli nimeni pe vale. Sau de ce nu da Ministerul Mediului un impuls oferind un bonus de colectare (un program national finantat de UE de exemplu) intr-o campanie de igienizare a Romaniei. Cred ca rromanii nostri s-ar apuca de treaba fara sa le ceara nimeni. E chiar atat de greu sa-ti imaginezi ceva? Si uite asa ar mai fi solutii.

Dar stiu, clasa noastra politica are de rezolvat criza economica. Dar totusi, Romania asta e chiar murdara.

Impresii de la Rennes: Specialistul care ne lipseste

Noi ne pricepem la toate. Suntem chiar mandrii cum stim sa le mesterim si sa le descurcam pe toate. Ieri mi-a fost data (pentru a cata oara oare?) din nou aceasi lectie. In timpul unei prezentari s-a blocat prezentarea power point. N-a mai vrut, nici la reincarcare, si gata. Am sarit cu totii (delegatia romana) cu solutii, deschidem cu alt program, salvam in format pdf. etc..Responsabila franceza l-a chemat totusi pe specialist. El crease fisierul. Salvarea in pdf nu era o solutie ca toate textele se suprapuneau, a adus alt lap-top, ce avea instalat softul cu versiunea compatibila si totul a fost rezolvat in 3 minute. Am fi rezolvat si noi problema probabil in vreo 30-60 de minute, doar ne pricepem si noi, nu? Dar totusi nu la fel de bine...
La Rennes judetul lor are un fel de AJTS (Asociatia Judeteana de Turism Sibiu) ca al nostru. Ei aloca cam 1,7 milioane Euro subventie pentru asociatie, care are scopul sa promoveze turismul din judet. Deci isi permit peste 20 de specialisti in turism, fiecare pe particica lui. Noi cu chiu cu vai ne permitem 3 persoane, care bineinteles ca se pricep la tot ce se pricep cei 20 si daca s-ar putea ar trebuii si sa faca la fel toata treaba. Daca mergem  acum la consilierii nostri judeteni (USL si PDL) si cerem mai multi bani pe promovare se uita ca la poarta noua. La urma urmei ce-i aia parteneriat public-privat? De ce sa le dam bani la aia? Si mai ales de ce insistam atat pe chestia asta?
Pai simplu, pentru ca printr-o promovare coerenta, sustinuta si crearea unei identitati turistice a regiunii, banii astia se intorc inzecit. Dar despre asta intr-o alta poveste. Deocamdata doar nu mai sunt mandru ca ne pricepem la toate, sau mai bine zis, prefer un specialist.

Majoram salariile bugetarilor cu 15% sau reducem CAS?

Dacă ar fi să aleg,  ar trebuii să reducem CAS. Argumentul e simplu: Toti am fi beneficiari, atât sectorul public cât și cel privat. Dacă ar contribuii în realitate asta la mare lucru, mă îndoiesc, exact cum majorarea salariilor bugetarilor este o falsă problemă. Când am argumentat asta pe un site, am fost acuzat că sunt agentul lui Felix-Voiculescu. Ce lume nebună, dezbinată și paranoică.

Păi cu creșterea salariilor lucrurile stau cam așa, sau mai bine zis o postare succintă explica cum a stat cu tăierile:

Cred ca trebuiue sa va reanalizati pozitia.
Eu am pierdut asa:
25% spor conducere
25% ca bugetar
8,5% al 13 lea salar
8,5% banii de concediu
- premii.
In total aprox. 70% plus inflatia.
Alti bugetari au pierdut si alte sporuri.
In plus cheltuielile cu bugetarii nu stau in salarii ci in materiale, unde se face risipa.
Ce parere aveti?

Acum de exemplu la Primării, unde, s-au acordat acele drepturi speciale care erau de până la 50% din venit, acelea s-au tăiat primele, iar acum la comandă politică le mai și cere Curtea de Conturi înapoi.
Ideea e, că salariile au ajuns în medie cam la 600/800 de lei. Oamenii pleacă din sistem. Cel mai bun exemplu sunt gardienii publici din Sibiu. Au plecat 35, poți angaja la loc 5. Nu mai poți asigura paza unor obiective și va trebuii să apelezi la externalizarea serviciilor. Firmele de pază vor păzi de acum obiectivele cu aceași oameni la alte salarii. E și asta o strategie: Îi facem pe oameni să plece din sistem benevol, ca să nu provocăm mișcări de stradă, punem administrația pe butuci, iar contractele le iau firmele noastre. Activitatea din administrația publică este afectată.
Deci, dacă la 700 de Ron net adăugăm 15% vorbim execat de 105 lei in plus. Nu cred că asta va încălzi niciun bugetar, care între timp a suportat creșterea prețurilor și suportă un TVA de 24% și prin urmare nu va avea niciun efect electoral. Exact ca și cei din sistemul de educație, toată lumea așteaptă revenirea la situația din 2007.
Dacă ar trebuii să discutăm despre ceva în țara asta ar fi despre reducerea TVA, reducerea TVA la alimente și la creșterea salariului minim pe economie (măsură care ar fi trebuit luată deja în 2008/9).

S-a demonstrat științific: Munca n-a ucis pe nimeni. Dl. Crin Antonescu totuși nu riscă nimic.

Cam așa suna titlul unui editorial bun de banc și de pus la categoria: De actualitate și de reținut. Dl. Crin Antanonescu a reușit s-o sfeclească din nou cu ZERO prezențe în anul 2011 în Senat. E și astă un record de neegalat. Sincer, tebuia să lase locul altuia, cu mai mult timp la dispoziție și să se ocupe exclusiv de treburile de partid și de coaliție.
În general acest subiect, al performanței unui politician la locul de muncă, se tratează destul de superficial. Se mai apucă câte un ONG să prezinte niște statistici, hop sar și ziariștii să le numere prezențele și să verifice condica. Cam cum se evaluează performanța la stat, după numărul de ore șezute pe scaun.
Acum dacă e să compar cu activitatea Bundestagului German. Ăia stau la numărul de prezențe cu mult mai rău decăt ai noștri! De regulă dintre sutele de Parlamentari la dezbateri pe amendamente vezi în plen vreo 20 de oameni care se perindă pe la microfon, în restul sălii pustiu. Dacă te uiți pe agenda unui deputat, de fapt el e dimineața până seara în comisii și întâlniri de lucru. Ei n-au timp de pierdut în plen. Doar la evenimentele și dezbaterile cu adevărat importante. Țin minte, că însoțindu-l pe deputatul la biroul căruia lucram, am trăit să văd, cum asistenta i-a stabilit omului ora când să se întălnească în oraș cu soția ca să-și ia costum. Asta între vreo trei întâlniri. Atunci am avut și eu liber la shopping vreo 2 ore!
Așadar numărăm prezențele sau evaluăm productivitatea unui parlamentar pe alte criterii? După mine, criteriul de evaluare este unul destul de simplu și ar trebuii să răspundă la următaorea întrebare: Cu ce mi-a îmbunătățit activitatea acestuia calitatea vieții mele de cetățean? Dacă fiecare parlamentar ar gândi așa, multe din erorile legilor care ne guvernează și ne îngreunează viața ar fi fost corectate de mult.
Dar ca să nu generalizăm, uite și un exemplu pozitiv din ograda proprie: http://www.alesiivoteaza.ro/deputat-gant-ovidiu-victor-parlamentari/detalii-5-1. Făcînd abstracție de cea mai mare prezență e de urmărit și lista cu activitățile dânsului.